imposibilul e doar o perspectiva

Paradoxul zilei e urmatorul:

– daca pentru a identifica ceva ca fiind imposibil (si o sa-i dam valoarea finala ZERO), ne raportam la notiunea de posibil (valoare UNU)

– iar diferenta dintre cele doua consta intr-o serie de posibilitati aparent lipsa (caz in care 1-1=0)

* nu se admite varianta in care 0 = o, care ar insemna ca nu exista nici o posibilitate de a avansa spre imposibil, intrucat existenta insasi reprezinta  o posibilitate.

––––––––––––––-/––––––––––––––

Rezulta urmatoarele paradoxuri:

1) folosim ca unitate de masura a imposibilului, posibilul:

=> 0 (imposibilul) = 1 sau multipli de 1 altfel spus 0 = 1 sau 1+1+ 1+….+1

* (ceea ce matematic nu poate fi adevarat)

2) diferenta intre imposibil si posibil (in cazul ipotetic al unor posibilitati lipsa) consta in acea posibilitate/acele posibilitati care anuleaza posibilitatea/ posibilitatile deja existente – si in masura in care vorbim de posibilitati lipsa tot ce trebuie sa facem e sa le indentificam si sa le transformam in posibilitati existente;

3) perceptia generala a imposibilului, fiind bazata pe ce NU PUTEM face, ne aduce in pozitia in care nu admitem si optiunea unor posibilitati in surplus, care ne aduc in starea de imposibilitate:

pentru ca aparent 1+1+1 =/= 0

*=/= insemana” diferit de” sau „nu este egal cu”

fiind vorba de un imposibil cuantificat in posibilitati vorbim defapt despre urmatoare relatie

1+1+..n..+1 = 1+1+1+..n’..+1

– iar solutia pentru a realiza imposibilul consta intr-o perspectiva care sa anuleze ideea de imposibil adica ZERO, inlocuind-o cu o suma/ diferenta de posibilitati;

–  si calea spre imposibil sa fie pur si simplu bazata pe cati de 1 trebuie sa ai pentru a echivala necesarul de posibilitati din care e alcatuit aparentul imposibilul spre care tintesti.

Altfel spus, de la posibil la imposibil nu ne ramanem decat sa echivalam numarul de posibilitati existente cu cele necesare si n=n’.