Tag Archives: algebra

Iubire algebrica

Mi se pare extrem de interesant faptul ca atunci cand ma incearca senzatia ca nu pot pastra nimic, ca toti se perinda pe langa mine reactia mea este aceea de a recurge la clasicul subiect al singuraticilor: iubirea. Sper de fiecare data la o poveste a mea asa cum simt ca ar trebui sa se scrie si nu asa cum s-au scris deja. Suntem unici si totusi asemanatori, deci impartasesc visul la o poveste dar detin dorinta de a o particulariza pana la mistificare.

Experienta m-a invatat insa ca nu intotdeauna ceea ce iti doresti e ceea ce iti trebuie. De aceea invat acum cu greu sa cer lucruri simple. Ma straduiesc sa iau atat cat mi se ofera si sa pastrez doar cat imi este absolut necesar. Restul las sa se intoarca la cei ce daruiesc, in lipsa unui schimb veritabil.

Sunt o persoana comuna, poate mediocra, dar asta nu ma face mai putin complicata. Din contra, am atat de putine cunostinte incat tind sa cred ca daca insist si meditez asupra lor sau daca analizez o problema pana la suprasaturare voi fi mai inteleapta. (Dovada erorii de rationament sta in faptul ca repet mereu aceleasi greseli…)

Acest lucru se intampla si cu subiectul de fata. Refuz sa despart modul in care iubesc sau voi iubi de cel in care sunt sau vreau sa fiu iubita, intrucat rezultatul ar consta intr-o serie interminabila de variante si variabile.

Din acest motiv definesc iubirea in sensul relational, iar in cazul meu e un calcul algebric:

daca EU = XZ sau multiplu de XZ => EL = XY sau multiplu al acestei valori (niciodata EL nu va fi echivalent cu XZ intrucat nu caut identitati similare, nu incerc sa ma regasesc in altii intr-un circuit al autosuficientei).

Astfel relatia se defineste in felul urmator:

XZ/XY= Z/Y

si sentimentul unui X pe care il impartasim, al unui X care ne simplifica si ne uneste.