Tag Archives: iubire

your souls…your LIFE

On Marriage

Kahlil Gibran

” You were born together,
and together you shall be forevermore.
You shall be together when the white wings of death scatter your days.
Ay, you shall be together even in the silent memory of God.
But let there be spaces in your togetherness,
and let the winds of the heavens dance between you.
Love one another, but make not a bond of love:
Let it rather be a moving sea
between the shores of your souls.
Fill each other’s cup but drink not from one cup.
Give one another of your bread but eat not from the same loaf.
Sing and dance together and be joyous, but let each one of you be alone,
Even as the strings of a lute are alone
though they quiver with the same music.
Give your hearts, but not into each other’s keeping.
For only the hand of Life can contain your hearts.
And stand together yet not too near together:
For the pillars of the temple stand apart,
And the oak tree and the cypress grow not in each other’s shadow.”

in timp…dar din pacate doar in timp

Se spune ca nimic nu e cu adevarat intamplator in viata unui om, ca toate se leaga intre ele daca stii cum sa le privesti …iar uneori trebuie sa fii intr-un anumit punct pentru a putea vedea aceste lucruri.

Nu intamplator, asadar, prin liceu am dat peste urmatorul fragment de Jorge Luis Borges care a insemnat si inseamna destul de mult pentru mine:

„Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete…ca saruturile nu sunt contracte
si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile
bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui „maine” este prea nesigur pentru a face planuri …si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.

Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza.

Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-I aduca flori, si invata ca intradevar poate suporta, ca intradevar are forta, ca intradevar e valoros, si omul invata si invata … si cu fiecare zi invata.

Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun,
inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.

Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale,
fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.

Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.

Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.

Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.

Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi intensitate.

Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.

Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta,
nu se va mai repeta niciodata.

Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana,
mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.

Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai.

Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.

Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur,
iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt…

Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten,
dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.

Dar din pacate, toate se invata doar cu timpul…

Respectul meu celor care se ghideaza deja dupa astfel de principii!

Iubire algebrica

Mi se pare extrem de interesant faptul ca atunci cand ma incearca senzatia ca nu pot pastra nimic, ca toti se perinda pe langa mine reactia mea este aceea de a recurge la clasicul subiect al singuraticilor: iubirea. Sper de fiecare data la o poveste a mea asa cum simt ca ar trebui sa se scrie si nu asa cum s-au scris deja. Suntem unici si totusi asemanatori, deci impartasesc visul la o poveste dar detin dorinta de a o particulariza pana la mistificare.

Experienta m-a invatat insa ca nu intotdeauna ceea ce iti doresti e ceea ce iti trebuie. De aceea invat acum cu greu sa cer lucruri simple. Ma straduiesc sa iau atat cat mi se ofera si sa pastrez doar cat imi este absolut necesar. Restul las sa se intoarca la cei ce daruiesc, in lipsa unui schimb veritabil.

Sunt o persoana comuna, poate mediocra, dar asta nu ma face mai putin complicata. Din contra, am atat de putine cunostinte incat tind sa cred ca daca insist si meditez asupra lor sau daca analizez o problema pana la suprasaturare voi fi mai inteleapta. (Dovada erorii de rationament sta in faptul ca repet mereu aceleasi greseli…)

Acest lucru se intampla si cu subiectul de fata. Refuz sa despart modul in care iubesc sau voi iubi de cel in care sunt sau vreau sa fiu iubita, intrucat rezultatul ar consta intr-o serie interminabila de variante si variabile.

Din acest motiv definesc iubirea in sensul relational, iar in cazul meu e un calcul algebric:

daca EU = XZ sau multiplu de XZ => EL = XY sau multiplu al acestei valori (niciodata EL nu va fi echivalent cu XZ intrucat nu caut identitati similare, nu incerc sa ma regasesc in altii intr-un circuit al autosuficientei).

Astfel relatia se defineste in felul urmator:

XZ/XY= Z/Y

si sentimentul unui X pe care il impartasim, al unui X care ne simplifica si ne uneste.