Monthly Archives: August 2007

Incheiere

 
Nu-mi mai legati soarta 
cu drumuri de piatra 
si noduri de vant!
            
         Nu-mi mai incatusati visul 
         cu franghii de tina 
         si poduri de lut!
   
    Nu-mi mai ancorati speranta
    cu bulgari de teama 
    si verigi de lacrimi!
 
Caci eu pot sa zbor
              cu aripi moi 
       in mare...
 
Caci eu pot, singura, sa-inot
              cu nori 
      in soare...
 
Caci eu pot...fi.

The smiling game

For a while now I’ve been doing this little experiment related to smiling.

The main idea is that I tried to smile as much as to as many people as possible and checked their reaction.

The motivation was the fact that I considered that Romanians do not smile enough.

The result: well except some of my university teachers, who definitely thought I was weird, I felt better and felt like I was making a difference with every person who realized that they had put on a very sad and depressive face and they adjust it with the tinniest of smiles.

Try it! It feels good!

Sera pentru idealuri inalte

Am spus de nenumarate ori ca daca tot tin umbra pamantului poate cultiv ceva fapte bune care cresc si la umbra.

Nu sunt lipsita de ocupatie si nici nu traiesc ca-n filme, din contra m-as caracteriza mai mult prin cantecul lui Dido: „Life For Rent”. Am insa o mare si puternica pasiune: tricotez idei pana imi iese numai bine un plan pentru a schimba ceva in bine chiar daca de cele mai multe ori nu reusesc decat sa imi fac curat in dulap (cei care ma cunosc inteleg de ce e asta o fapta foarte buna).

Nimic nu e nou! mi se spune constant, conteaza doar cum si cand te hotarasti sa iti faci publica ideea.

Am considerat ca planurile mele ar putea fi neinteresante pentru unii, stupide pentru altii dar vor starni o reactie cat de mica si in speranta ca teoria bulgarelui de zapada nu face discriminari in timp o sa pot spune ca s-a meritat sa imi pun cuvintele pe moate si sa le arunc in cusca leilor.

Idea football

In my „how to change the world” category I’ve decided to put everything that runs through my mind and that could improve my life, your life and life generally.

It’s not meant to be brilliant. It’s just a way of keeping my mind opened and creative and perhaps yours if you shall choose to play this game with me.

Basically if you think one of my posts sounds dumb or if you love it I’ll be expecting your comment and other suggestions.

So this is one of those games in which the number of players is directly proportional with the amount of fun we can have.

Patriotism romglez sau dor de duca

De cate ori ti s-a intamplat sa auzi in RATB un „Oh my God!” de ti s-ar fi rupt sufletul daca nu te durea mintea? Cand ai auzit ultima data pe cineva spunand frumos in loc de „cute”, „sweet” sau „nice”? Cand ai auzit bine in loc de OK? Si de cate ori ai participat la o discutie in care se juca sotron cu romana si engleza si din doua in doua cuvinte trebuia sa te opresti sa te intrebi in ce limba trebuia sa se poarte defapt discutia?

Mie mi se intampla des sa m-apuce durerile de cap pe motive de genul asta si nu neg ca ma pot autoincrimina in legatura cu OK-urile dar scuza mea este de cele mai multe ori valabila.

Ultima experienta de acest gen a fost la o nunta la care m-a lovit puternic in timpan replica urmatoare: „Ai skill la dans!”. Mi s-a parut atat de superficiala afirmatia incat mi-a zgariat corzile vocale multumescul pe care l-am scos cu greu de la mine insami. Ce avea cuvantul „talent” sau o expresie mai scurta dar romaneasca de genul „dansezi bine!”? Daca nu trebuia sa zica „You’ve got skills in dancing!” si m-as fi simtit mai impacata cu ideea.

Ma intreb de ce nu mai pretuim cuvintele pe care le-am invatat de cand am crescut si le dam la schimb cu ceva comercial si care o sa stearga in timp si ultima nota de cultura nationala sau simt patriotic (oricum adus in discutie in sensul mitic)?

Engleza e o limba extrem de utila si atragatoare dar in conversatii compacte. Vorbesc engleza destuld e mult si des dar nu pierd din vedere faptul ca exagerarile sunt daunatoare si ma intorc linistita la limba romana stiind ca nu e chiar a tuturor si daca vreau sa ma ascund in sensuri sau forme pot si inca usor.

Singurii care au o scuza in ceea ce priveste romgleza sunt cei care nu au stiut sau nu mai stiu romana prea bine, adik cei care nu au trait in tara toata viata lor si care vad in amestecutile lingvistice moduri de a-si legana teribilismul si…lipsa de originalitate.

Trecere

cloud thoughts

Ma doare pragul dintre uitare si nemurire.

Ma doare intr-atat

Incat imi urc pasii in gand

Si-mi inchid atingerile in suflet

Ca nu cumva sa li se faca teama

Si sa se opreasca la mijloc.

Le strang pe toate

Cu brate de speranta

Si mi le-nnod de inima

Ca atunci cand voi trece in fuga pragul

Sa nu ma paraseasca

Si sa imi lase

Doar vesnicia goala.

De ce mi-e bine in Romania?!

Cel putin o data pe zi aud pe cineva spunand: Romania este o tara naspa, e urat, sunt oameni rai, sunt bani putini etc, etc.

Am descoperit acum ceva timp ca mie mi-e bine asa si aici. As putea sa locuiesc in Grecia (care e tara mea de suflet, ca fiecare dintre noi trebuie sa viseze la ceva) sau in Spania si sa am mereu plaja aproape. Cum ar fi sa ies de la munca si sa ma duc sa ma intind pe plaja in loc de canapeaua mea de-acasa? Cum ar fi sa ma odihnesc ascultand sunetul valurilor in loc de cel al traficului infernal din Bucuresti?

In mod surprinzator raspunsul meu e: ar fi aiurea! De ce?! Pentru ca de la prea multe dulciuri faci diabet. Adik atunci cand ceva iti este oferit constant fara sa faci eforturi prea mari sa il/o obtii vei lua lucrul respectiv ca si cum ti s-ar cuveni de drept si in loc sa te bucuri de acesta vei ajunge cu timpul sa il ignori si sa visezi la cu totul altceva.

Mi-e bine, asadar, in Romania pentru ca daca as fi avut totul as fi vrut numai imbecilitati. Daca as fi trait in America as fi crescut fara notiunea de cultura in adevaratul ei sens, daca as fi trait in Occident nu as fi invatat decat sa critic si as fi uitat sa admir macar putinul din toate, daca traiam in India as fi fost prea nostalgica, China m-ar fi facut sa ma multumesc cu putin, Rusia m-ar fi facut aspra si neinduratoare.

Romania m-a facut insa visatoare, poate dezordonata in idei dar organizata in practica. M-a facut idelista, uneori naiva dar …nici pesimistii nu o duc mai bine :). Am invatat ca majoritatea lucrurilor sunt frumoase cand le privesti ca spectator, asemeni unui spectacol de care, atunci cand il vei organiza, nu te vei putea bucura pe de-a-ntregul. Romania m-a invatat ca esentele tari vin in sticlute mici si ca daca o sa-mi traiesc viata acuzand orasul, tara, oamenii o sa sfarsesc a fi o nulitate ca toti ceilalti care judeca dar nu fac nimic.

In plus romanii au un simt al umorului deosebit. Nu am mai cunoscut pe nimeni, de nici o nationalitate, care sa poata face haz de necaz ca noi. Cine mai buseste in ras cand vede ca a aparut (inca) un sant in mijlocul uneia dintre cele mai circulate artere din Bucuresti, cine s-ar mai amuza ca o renumita agentie de asigurari a avut un geam spart timp de mai mult de jumatate de ani si cine ar putea asista la toata lupta in noroi la care participa personalitatile politice cu laturile lor…usuratice (si nu fac in nici un caz referire la femei) cu atitudinea unor copii mici pe care parintii ii duc la circ.

Mi-e bine in Romania pentru ca sunt capabila sa aleg in cunostinta de cauza!