Tag Archives: amuzant

inca o minune a CFR

Asta numesc eu servicii complete, iar in cazul CFR, pot sa-ti dea toate detaliile si un indiciu =)). In cazul de fata informatiile au fost:

– ora plecarilor din Gara de Nord;

– ora sosirilor la destinatie;

– si ora/ data decesului. =))

curiosity and smoking are both deadly

Uite inca un video care a ajuns la mine in sistem de virala si pe care il consider FOARTE amuzant si … educativ! In plus, metaforic vorbind, si eu tot un fel de hamster sunt daca ma gandesc cat fumat pasiv am la activ :))!

Vizionare placuta si hohote cu spor!

si buf!

Ni se dau elementele urmatoare: om, telefon, usa de sticla, magazin, iesire, buf! Identificati cuvantul in plus?

In cazul meu n-a fost nici unul! De ce? Pai sa va povestesc!

Eram prin Romana acum ceva timp si trebuia sa ma intalnesc cu o prietena care se dusese intre timp pana la British Council cu alta treaba. Si daca tot aveam 2 minutele am zis sa intru si eu la Dika sa-mi fac inima rea ca n-am bani sa cumpar nimic. Zis si facut! Identificat usa, intrat magazin, foit pe-acolo, facut un gust amar tare. Cand am considerat ca am atins cota maxima de masochism am zis sa ies.

Desi suna simplu n-a fost! Stiti filmele alea cu prosti in care li se intampla tot felul de lucruri prin coincidente stupide si in mare parte din neatentie. Eu eram unul dintre personaje in ziua respectiva.

Fix inainte de ajung la usa aia a lor din sticla imi suna telefonul si dau sa raspund dar ma uit mai intai sa vad cine e. In timpul asta avansam, bineinteles, iar cand am apasat pe „answer” vad un nene in fata mea care gesticula agitat de genul „NU!!!Stai pe loc!Nu vrei sa faci asta!”. Am inteles ce vroia sa spuna abia dupa ce am dat cu capul de usa de am scapat telefonul si s-a intors tot magazinul spre mine. La care acelasi nene a schitat un gest resemnat de genul…”ei de-acu!”.

Eram verde-albastra si cu un cucui, dar am reusit sa gasesc telefonul pe al carui fir inca astepta prietena mea. Si am gasit si de unde de DESCHIDE usa. Iar cand eram fix in prag la iesire am reusit sa raspund clar si cu intonatie: „Buna, tocmai am intrat in usa de la Dika! Tu ce faci?”.

razi Doamne, razi!

Cred ca am mai spus si imi permit sa ma repet: eu cred intr-un Dumnezeu al tuturor si totusi al fiecaruia. Si eu am o relatie usor atipica vis-a-vis de aceasta instanta religioasa.

Eu nu prea pot sa spun rugaciuni din tot sufletul, dar imi place sa vorbesc din cand in cand cu Doamne-Doamne al meu. Si pentru ca l-am capiat cu tampenii de genul „vreau asta….ba aia…ba ailalta” sau „o sa fiu cuminte….de maine….sau de poimaine sau…nu?!” si El se mai razbuna din cand in cand pe mine in felul lui unic. Asa a aparut categoria „povestile unui peripatitor” si asta este cauza aparitiei acestui post de blog.

Totul a inceput cu…un sfarsit. Mai exact, la sfarsitul lui august am plecat de la fostul meu job din motive…de criza. Inainte sa plec am cam facut valuri ca eu vreau sa ma dea afara ca sa pot lua somaj. Si abia 2 luni mai tarziu (adik astazi) am terminat si eu de strans actele…fara a avea certitudinea ca sunt chiar toate.

2 lucruri sunt destul de amuzante in legatura cu somajul meu. Faptul ca dupa atatea valuri imi lipseau niste acte initial (si eu nu aveam idee de ce) fara de care aveam fix 1 an fara 7 zile, iar pentru indemnizatia de somaj ai nevoie de 1 an lucrat  in ultimele 24 de luni. =))

Al doilea moment revelatoriu a fost dupa prima mea vizita la ITM (Inspectoratul Teritorial al Muncii). Ca o bucla, acolo daca te duci neinitiat o sa te simti „provocat”, ca sa nu folosesc alte trimiteri la necuvantatoare. M-au tot „provocat” o zi intreaga functionarii de acolo dupa care ies cahuie si nu mai tineam minte exact pe ce strada venisem  deci provocata fiind am luat-o la intamplare. Si mergand tot imi spuneam: „asta parca n-o stiu…nici asta… nici asta…deci nu e asta strada…ce mult am mers, oare unde-oi fi?!”. Eram cat pe ce sa imi auto-adresez cateva trimiteri cand intervine Doamne-Doamne al meu cu un indicator pe care scria strada.

Ghici cum se chema? Strada Oitelor!!!! Nu strada Oilor, a Oitelor! Ei si-atunci n-a mai fost nevoie sa-mi spun ca-s oaie ca am luat-o la intamplare, au avut altii grija – adica DD si primaria sectorului respectiv. :))

how true

Fluierul piciorului este un dispozitiv de gasire a mobilei pe intuneric.” 😀

(mda…nu degeaba se spune ca adevarul doare uneori)

Credits to Gabi