Monthly Archives: Septembrie 2009

your souls…your LIFE

On Marriage

Kahlil Gibran

” You were born together,
and together you shall be forevermore.
You shall be together when the white wings of death scatter your days.
Ay, you shall be together even in the silent memory of God.
But let there be spaces in your togetherness,
and let the winds of the heavens dance between you.
Love one another, but make not a bond of love:
Let it rather be a moving sea
between the shores of your souls.
Fill each other’s cup but drink not from one cup.
Give one another of your bread but eat not from the same loaf.
Sing and dance together and be joyous, but let each one of you be alone,
Even as the strings of a lute are alone
though they quiver with the same music.
Give your hearts, but not into each other’s keeping.
For only the hand of Life can contain your hearts.
And stand together yet not too near together:
For the pillars of the temple stand apart,
And the oak tree and the cypress grow not in each other’s shadow.”
Anunțuri

in timp…dar din pacate doar in timp

Se spune ca nimic nu e cu adevarat intamplator in viata unui om, ca toate se leaga intre ele daca stii cum sa le privesti …iar uneori trebuie sa fii intr-un anumit punct pentru a putea vedea aceste lucruri.

Nu intamplator, asadar, prin liceu am dat peste urmatorul fragment de Jorge Luis Borges care a insemnat si inseamna destul de mult pentru mine:

„Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete…ca saruturile nu sunt contracte
si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile
bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui „maine” este prea nesigur pentru a face planuri …si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.

Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza.

Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-I aduca flori, si invata ca intradevar poate suporta, ca intradevar are forta, ca intradevar e valoros, si omul invata si invata … si cu fiecare zi invata.

Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun,
inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.

Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale,
fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.

Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.

Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.

Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.

Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi intensitate.

Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.

Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta,
nu se va mai repeta niciodata.

Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana,
mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.

Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai.

Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.

Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur,
iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt…

Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten,
dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.

Dar din pacate, toate se invata doar cu timpul…

Respectul meu celor care se ghideaza deja dupa astfel de principii!

in purgatoriul joburilor

Daca as fi catolica as putea spune ca acum ma aflu in purgatoriu. Dar nu in orice purgatoriu ci intr-unul al joburilor. In realitate sunt mult mai multe aspecte care aduc a purgatoriu decat job-ul meu…lipsa :). Haideti sa va povestesc cum e aici, poate se mai gaseste careva pe-aici si veniti in vizita.

La inceputul anului am avut multe ganduri bune si cateva datorii pe care eram sigura ca le voi plati in primele doua-trei luni.

Tot la inceputul anului fusesem transferata de la un job full time intr-o companie intr-unul mozaical pe doua companii ale aceluiasi „holding”. Prin februarie deja incepusem sa ma prind ca nu e ok ceva, prin iulie am aflat ca una dintre companii se va inchide asa ca am preferat sa ies de tot din context… mai ales ca nu eram chiar mare iubire a celor din cea de-a doua companie.

In ianuarie abia ma mutasem intr-un apartament, dar asta nu a insemnat ca in aprilie nu avea sa ma mut iarasi si slava Domnului de-atunci nu m-am mai mutat ca deja mi se luase. Insa in septembrie am ramas fara job, fara cine stie ce perspective, cu o incercare esuata de a ma simti utila printr-o colaborare si cu gustul amar al senzatiei ca maine dimineata…va fi la fel. Undeva pe parcurs am inceput scoala de conducere pe care acum nu mai am cum sa o termin pentru ca am un buget in RON cu un minut in fata si cel putin 4 cifre dupa (si nu e niciuna zero, pentru ca zero revine intrarilor in „cont”).

In plus, din atat de mult elan patriotesc am reusit sa NU intru la buget, la master, (probabil undeva pe parcurs stilul meu de viata chiar a distrus ceva materie cenusie) asa ca am intrat la taxa…mai exact la o taxa de 2600 RON + 100 RON taxa de inmatriculare. Si cu toate ca ma tenteaza sa o iau la fuga…voi face exact ce nu ar trebui probabil sa fac: voi face masterul si ma voi ingropa si mai tare in datorii pentru ca nu exista tuneluri fara de capat si chiar daca e noapte la capat tot e mai lumina.

Ma intorc acum la tentativa mea de a fi OK si de a ma face (in)utila. Oricum, astazi 28 septembrie am multe datorii si putine ganduri bune!

Stalpi cu…dragoste!

Acum o saptamana sau doua in urma eram in RATB (66) mergeam spre Universitate. Eram franta si simteam caldura din autobuz ca ma invaluie si ma impinge incetisor spre un pui (care nu ar fi fost pui deloc) de somn. 🙂

De obicei cand sunt foarte obosita imi adoarme si zambetul pe fata asa ca am o fata de acritura veritabila. LA fel si in ziua cu pricina. Lucrul bun e ca ma potriveam in decor pentru ca nu prea se inghesuiau oameni zambitori pe-acolo.

Si cum eram eu cu gandul la ale mele (bani de chirie, bani de drum – urma sa plec din Bucuresti, urma sa aplic la master, carti, legalizari, cautat de job-uri samd) de ma inecam in ele cu privirea fixata pe geam mi-a sarit in ochi un stalp carea avea lipit pe el o coala alba simpla A4 pe care scria mare cu litere de tipar : TE IUBESC! am zambit si am banuit ca mi s-a parut…insa a mai venit un stalp ca sa-mi confirme, si inca unul, si inca unul pana cand zambeam de-a binelea si ma gandeam la norocoasa pentru care au fost lipite acele mesaje. Ce bine! TE IUBESTE, oricine ai fi, iar eu va apreciez ca mi-ati umplut cel putin vederea si gandurile de lucruri bune in locul vesnicelor „execut puturi” din toata capitala!!!

Undeva intre Rosetti si Universitate, asadar, oamenii iubesc! Ce se intampla dincolo? Voi ce faceti?

Ce frumos ar fi ca pe tot parcursul saptamanii viitoare, fiecare persoana care iubeste, sa iasa in strada sa aleaga un stalp si sa lipeasca un afis cu te iubesc. Ce spuneti? Va bagati? Chiar daca nu iubiti pe cineva si iubiti ceva: viata, prieteni, job – daca-l mai aveti :P, un sport, o echipa… alegeti-va un stalp si lasati comment iar eu ma ofer sa vin sa fac poze si sa pun pe blog.

Iubiti va rog!:)