Tag Archives: superficial

Stima de sine vs. respect

Pentru ca ieri pe seara am avut o discutie cam „cu valuri” pe tema modului in care se castiga/ se impune respectul si relevanta principiilor in construirea stimei de sine o sa expun pe scurt cele doua argumente majore (PRO/ CONTRA)  si, implicit, cel contra e parerea mea. :))

Afirmatia initiala (si argumentul PRO) a fost ca in momentul in care te pui in niste contexte pe care oamenii le pot percepe ca fiind nepotrivite pentru tine si te pot judeca / clasa/ eticheta intr-un anumit fel prin prisma lor devine o chestiune de stima de sine si va avea efecte vizibile sau nu asupra respectului pe care oamenii respectivi il au fata de tine.

Mai mult, opinia lor ma afecteaza pentru ca poate genera apartenenta si coeziune in jurul unei astfel de perceptii si ulterior poate crea o serie de conjuncturi nefavorabile mie.

Un exemplu (diferit de subiectul discutiei de aseara) care sa explice acest rationament ar fi:

daca eu decid sa ies cu niste amici / prieteni (alaturi de care ies frecvent, sa spunem, deci ma cunosc destul de bine) purtand niste pantaloni super scurti (dar sa fie pantaloni, nu boxeri 😛 ) unii dintre ei ar putea incepe sa spuna ca sunt mai usuratica s.a.m.d. Iar faptul ca eu creez conditiile ca aceste perceptii deplasate sa apara reprezinta o forma de stima de sine insuficienta, si actiunea mea – respectiv decizia de a purta acei pantaloni scurti – va avea repercursiuni asupra respectului pe care aceste persoane il vor avea pe viitor fata de mine.

Argumentul CONTRA acestei atitudini generale de „vai, ce spune lumea” a fost si ramane urmatorul:

desi exista contexte formale in care impresiile pe care le creem in mintea celorlalti sunt cele mai puternice arme ale noastre, in mediile nonformale am libertatea, puterea si inteligenta de a-mi creea o anumita imagine in mintea celor care ma intereseaza si care imi sunt prieteni.

Este foarte adevarat ca exista posibilitatea ca anumiti oameni sa ma perceapa intr-un mod negativ, dar exista la fel de bine riscul ca oamenii sa nu ma placa oricum, fara sa le fi dat un motiv anume in acest sens.

Si in al doilea rand, refuz sa cred ca perceptiile oamenilor pe care ii tin aproape, asupra mea, sunt influentate de „lungimea pantalonilor” din exemplul anterior,  deci de un aspect atat de superficial. SI STIU ca cei a caror pareri merita interesul meu nu se vor ghida dupa astfel de nimicuri, altfel cu siguranta sunt departe de a fi oameni care sa prezinte relevanta pentru existenta si alegerile mele.

In loc de concluzie:

Stima de SINE vine din aprecierea mea fata de MINE, iar respectul celorlalti vine din modul in care ei interactioneaza cu structura si valorile mele. NU cred in respect impus ci in respect castigat si sunt sigura ca am pentru si prin ce sa ma fac respectata.

Cat despre parerile celor superficiali si fara ocupatie, reprezinta un subiect lipsit de interes si nu ma voi defini in cautarea unui permanent acord general pentru ca atunci eu risc sa devin superficiala.