Monthly Archives: Iulie 2009

Ghici cine se duce in Vama weekend-ul asta?!

Dap!! EU!!!

Mai stau cateva ore la servici dupa care fuguta acasa unde ma asteapta una bucata rucsac facut deja de aseara, o chirie de platit :)) si o usa de apartament pe care o data ce-am incuiat-o la iesire o s-o las sa-mi duca dorul cateva zile pentru ca o inlocuiesc cu intrarea in cort.

Sunt mai mult decat obosita in conditiile in care sunt pe fuga de cateva zle ma bag in pat la 4 , ma trezesc la 8…ma tarasc prin casa, dupa care spre spre birou si tot asa pana cand ajung la cana de cafea care face brusc lumina.

Maine insa o inlocuiesc si pe asta cu o baie in mare si muuulta voie buna sub soarele care sper sa fie generos cu pigmentul meu, dar sa nu ma intorc ca data trecuta cu o insolatie si motive sa nu dorm decat pe-o parte o saptamana. 😛

Va urma…

Anunțuri

gasca mea e RAZNAAAA!!!

Uite, ei sunt o parte mica din oamenii care alcatuiesc cea mai tare gasca ;)!

status fain

„nebunia este considerata un motiv suficient pentru divort, dar in acelasi timp este calea cea mai scurta spre casatorie…”

credite lui DarkAngel_Alexa

Confesiuni de martora

Astazi am fost martora pentru prima data in viata mea la ceva important.

E o senzatie…interesanta, cel putin, sa stii ca poti fi atat de util. In acelasi timp, cu cat momentul e mai sensibil cu atat incepi sa ai emotii…sa-ti urce inima in gat, sa traiesti mai intens totul…creierul (pentru posesori 😛 ) incepe sa secrete un cocktail de toata frumusetea: endorfina, adrenalina etc.

Si e cu atat mai de impact cand vezi ca oamenii direct implicati sunt relaxati si tu traiesti de parca ai fi SI in locul lor. Dar in locul LOR e bine sa ajungi o singura data si pentru asta sa te pregatesti cat mai putin, dar cand o faci sa fie cat mai sincer.

:)) NU am asistat la nici o fapta ingrozitoare:)) ci la cununia unor buni prieteni, la care am fost prima data matora cu semnatura si toate alea. E emotionant sa vezi cum oamenii din jurul tau devin o familie, cum domnisoarele devin doamne si cum isi iau ei inima in dinti si spun DA cu atata curaj, desi isi asuma niste NECUNOSCUTE si niste responsabilitati: pentru totdeauna? la bine si la rau? Pana si notiunea de „casatoriti” e abstracta… cand nu stii alta varianta de a fi decat cum esti atunci, acolo.

Felicitari Irina si Tudor!!!!

Si  mesajul meu pentru voi e :

„Vesnicia e un tren care a plecat din tari indepartate si gari necunoscute. Felicitari: astazi ati castigat o calatorie dus intors la vagonul restaurant! Savurati specialitatile casei si bucurati-va din plin de calatorie pentru ca fiecare statie care urmeaza e o surpriza!”

Omu’…cat traieste-nvata!!!!

Tamplarie si PR

De maine ma ocup de tamplarie daca in PR nu mai merge treaba!!! :))

Optimism de (sub)cultura

Traim intr-o perioada in care valorile sociale sunt puse destul de frecvent in spoturi publicitare, cu scopul de e vinde un produs, de a creea solidaritate in jurul valorilor pe care acesta le promoveaza sau pentru a construi „statut” acolo unde nu exista si anume in mintea unui anumit segment din publicul tinta.

Traim cu siguranta intr-o perioada a manipularii si a desensibilizarii continue. In realitate, tocmai aceasta desensibilizare a facut din manipulare un proces de auto-persuadare. NU cumpar ceva pentru ca o campanie ma manipuleaza sa o fac (manipularea implicand absenta unui act constient) ci, in cel mai bun caz, pentru ca imi spun ca pot accepta mai usor tehnicile si tentativele „manipulative” ale unui  produs/ serviciu decat ale altuia.

Dincolo de aceasta dezbatere perpetua despre persuasiune si/ sau manipulare, ma amuza – asa cum amuza comediile in care dupa ce rad timp de 120 de minute raman la sfarsit cu un gust amar si o morala dureroasa – identitatile superficiale si valorile culturale contrafacute.

Sunt, asa cum am mai spus si in alte posturi, o fire … hai sa-i spunem nationalista. Sunt mandra ca m-am nascut in zona si tara in care m-am nascut, sunt mandra de oamenii care mi-au devenit prieteni si de ce mi se pare reprezentativ pentru aceste locuri/ grupuri.

Si vazand ca la noi cultura se reflecta mai mult pe sticla decat in viata de zi cu zi, am ales sa ma includ intr-o subcultura. O subcultura a oamenilor care cred in potentialul lor si al notiunii de „romanesc”, oameni care dezvolta intai si abia apoi isi permit sa critice, oameni care cred in oameni…

Si poate sunt doar naiva si idealista, dar perspectiva asta mi se pare mai utila decat o permanenta critica. E ca si cum ai alege sa vezi lumea prin niste geamuri mizerabile si te tot plangi ca nu se vede nimic frumos sau le stergi si le pastrezi curate ca sa poti vedea primii muguri si primii fulgi de nea.

Si diferenta intre cele doua geamuri nu e curtea in care se afla (a mea sau a vecinului) ci respectul pentru mine insami si pentru ceea ce e dincolo…

I don’t ever give up!

O melodie care se simte prin toti porii: