Tag Archives: prieteni

de sireturi

Toata seara de astazi mi-am innodat sireturile, iar daca stau sa ma gandesc mai bine toata ziua am facut acelasi lucru dar in alt fel.

M-am trezit ca sa opresc o alarma pentru ca eram prea obosita dupa care m-am trezit injurandu-ma ca am oprit aceeasi alarma si am visat doar ca am si reprogramat-o. Asadar, am intarziat…dar eu oricum cred ca si la nastere am iesit tarziu.

Apoi am alergat la o intalanire …defapt am alergat pana la taxi dupa care am stat timp de aproape o ora sa fac caii-caii pentru ca atat am facut de la Tei la Rosetti. Intalnirea a mers perfect multumita unui om deosebit pe care daca-l mai mentionez mult pe-aici o sa-mi fac o pagina intitulata MONUMENT special pentru el :)).

Apoi o pauza, niste plati pe fuga prin oras si inca o mica repriza de hahait cu colegii si prietenii mei de la munca. Inca o intalnire, apoi fuguta acasa si de-acasa fuguta la volei. Poate din cauza celor doar doi covgiri si a jumatatii de ciocolata pe care reusisem sa le mananc din fuga astazi sau a lipsei de somn am cam mers in marsalier. Acum, ajunsa acasa, trebuie sa fac curat si sa imi fac bagajul pentru ca maine plec acasa.

Cu toate astea…„maine iti citesc blogul sa vad cum exprimi ce faci acum!”.

Asta e lucrul pe care l-am auzit in seara asta si care m-a facut sa realizez ca n-am mai scris nimic de multisor si ca din fuga am uitat sa fac ceva care ma defineste…sa scriu ce simt!!!

Ei bine, păsă :P,  pescuiam ganduri cu sireturile, asta faceam cand ai venit la mine! Asa intinsa pe banca, cu genunchii pe piept si adidasii ridicati ma gandeam la ziua de azi, la cea de ieri…cea de maine s.a.m.d. Pescuiam ganduri si senzatii. Astazi incercam sa imi aud motorul si sa innod sireturi cu puterea mintii.

Sunt atat de multe lucruri pe care nu stiu sa le fac, sunt atat de multe lucruri pe care nu am timp sau bani sa le fac, sunt atat de multe pe care nu o sa apuc sa le spun astazi, anul asta, viata asta…si nu pot sa nu regret ca oricum/ orice as face ceva imi scapa sau imi lipseste. Gatesc execrabil, dar pana si eu realizez ca din reteta vietii mele ceva lipseste si nu o sa fiu siropoasa sa spun ca e dragostea pentru ca nu cred ca asta e musai lucrul care ma repara sau ma „ridica”. Mai exact , ca de sfarsit de an, vreau sa scriu ceva ce am realizat de mult dar nu am spus-o sau scris-o niciodata.

Undeva acolo in sireturile si in motorul meu am un nod, un blocaj pe care nu pot decat sa il constat pentru ca nu stiu de unde vine, in ce consta exact sau ce l-a generat. Stiu doar ca e ceva si e acolo. Nu stiu, nici macar ,daca data viitoare cand o sa-mi pun genunchii pe piept si o sa-mi spanzur adidasii de campul vizual al celorlalti o sa am si o solutie, dar stiu ca unii dintre oamenii care citesc blogul meu ar putea avea niste ipoteze.

Asa ca nod… si de la capat! 😉

Recitesc, retrăiesc şi învăţ

Hmmm, cum ţi s-ar părea dacă ai putea primi în fiecare zi cadoul de la ziua ta sau dacă urările de atunci ţi s-ar împlini în fiecare din cele 24 de ore ale unei zile? Pentru că eu trăiesc sentimentul ăsta.

Pentru cei care nu ştiu, ziua mea este pe 5 iulie. Ei bine, aşa cum spun şi în titlu, în momentul de faţă (marţi, 08 decembrie, ora 3.24 a.m., în tren spre Vaslui) REcitesc, REtrăiesc şi învăţ.

Ce recitesc? Un SMS-cadou de la ziua mea, cu o fundă lungă până în ziua de astăzi. Şi pentru că mă simt generoasă îl voi împărtăşi ca apoi să explic de ce e cadoul de cea mai lungă durată:

„Să dai în viaţă de cel puţin un om bun pe an, un om aşa ca tine. La mulţi oameni buni!”

Din păcate nu mai am mesajul meu ca răspuns ca să fie tot citat, însă îmi amintesc foarte clar ca atunci ca şi acum răspunsul e:

„Mulţumesc! Se pare că am început deja să găsesc oameni buni, pentru că te-am găsit pe tine!”

Ce-a urmat?

Am crezut în ce-am spus şi în omul căruia i-am spus, iar câteva luni mai târziu acestei persoane i s-a îndeplinit o dorinţă. Universul face minuni!

Iar pentru că am avut dreptate în ce-am spus eu în mesaj, această persoană a vrut să-şi „împartă“ dorinţa împlinită cu mine şi aşa mi s-a confirmat faptul că şi urarea care mi se făcuse s-a împlinit.

Însă nu m-am întors la acest SMS-cadou întâmplător, ci pentru că expeditorul său mi-e acum mai mult decât amic, mi-a devenit un bun prieten şi pentru că îmi aminteşte aproape zilnic 2 lucruri:

–          oamenii sunt magici când pun suflet în ceea ce spun şi fac;

–          încă mai există oameni care cred FĂRĂ dovezi, FĂRĂ certitudini, însă CU o inimă mare!

Dap, ştii cine eşti şi o să mă asigur că citeşti ce-am scris, ca să nu uiţi niciodată să fii omul extraordinar care eşti!

Încă o dată , MULŢUMESC!

O suta de prieteni intr-un rasarit

Am invatat de curand ca marea nu poate fi intotdeauna linistita. Ea trebuie sa aiba valuri, furtuni, trebuie sa fie adanca si infricosatoare uneori, implica riscuri, dar mare se retrage necontenit la mal.

Oamenii fac la fel in viata care ii poate rasturna, le poate scufunda corabii, poate sfarma sperante. La sfarsitul zilei, totusi, cu totii ne retragem la tarmul nostru propriu.

Prietenii… ei sunt limanul meu.

Prietenii pe care i-am avut, pe care ii am, prietenii care mi-au marcat existenta, prietenii care sunt parte indispensabila din viata mea, prietenii care au fost pur si simplu… prieteni.bare_feet

Asa cum ploaia spala campiile, timpul asterne puritate peste prietenii. De aceea in timp unele prietenii nu rezista, iar altele cresc. Prietenii care raman dupa ploi, insa, sunt oamenii care au sentimente proportionale cu sufletele lor: MARI. Si daca voi scrie vreodata o carte ea va fi despre prietenii si oamenii deosebiti din viata mea.

Pe mine soarta m-a rasfatat si m-a binecuvantat cu prieteni care m-au invatat sa ma ridic, sa plang sau sa rad cand simt nevoia, sa spun lucrurilor pe nume, sa zbor cand stiu ca pot, sa incerc si atunci cand nu sunt sigura, pentru ca ma vor astepta la capat….oriunde si oricat de departe ar fi asta.

Prietenii mei mi-au hranit sentimente si ganduri MARI pentru ca astazi sa le pot asterne in cuvinte. Prietenii mei sunt oameni care vad in adancurile propriilor euri, intrucat sunt sinceri cu ei insisi si cu altii. Prietenii mei sunt a doua mea familie si nu cred ca as fi putut avea una mai minunata sau de care sa fiu mai mandra.

Si daca n-as fi facut geografie putea jura ca prietenii mei sunt motivul pentru care rasare Soarele. 😀