Monthly Archives: Octombrie 2008

Celor care…

E miercuri deja, ora 00.30 si imi perind ideile pe tastatura. Sunt impiedicate si pana ajung dintr-o parte intr-alta de pierd, se transforma, cresc, imbatranesc, nasc alte idei…ori dispar.

Literele mele sunt mai mute ca niciodata si muzica se joaca cu ele cum vrea. Mi se pare ca se rostogolesc pe pagina fara sa le fi spus sa faca asta. Si vreau sa le asez cuminti ca la serbare cand spuneam poezii pentru mama, pentru tata, pentru Mos Craciun….pentru ….

Dedic postul…celor care nu il vor citi niciodata dar ma cunosc, celor care nu l-au citit dar ma iubesc si celor care chiar daca ar citi nu ar intelege dar poate ar accepta. Impartasesc cu voi amintiri, sentimente, senzatii, perspective.

Parintii mei de exemplu nu vor citi acest blog insa sunt sigura ca stiu cat de mult iubesc mirosul de ceai de menta si lamaie dimineata si de ce, stiu cat de frica mi-a fost de caini si de ce, stiu ce faceam cel mai des cand ma simtam singura sau trista, stiu ce am visat si s-a indeplinit sau nu. Prietenii mei stiu cand si pe cine am sarutat prima data, cand m-am indragostit intaia oara si cat de mult a durat, ca obisnuiam sa scriu poezii, ca obisnuiam sa dansez mai des, stiu ca imi place cerul senin de primavara si norii albi si pufosi vara…

Acestor oameni care m-au nascut detaliu cu detaliu, sentiment cu sentiment, idee dupa idee, zambet dupa zambet, cuvant dupa cuvant le dedic acest post, le dedic acest blog…

Anunțuri

Viata ca forma de arta – partea I

A trai„A se afla în viaţă; a exista, a vieţui.” (DEX)

A trai e perceput ca un gest/ act reflex. Traim pentru ca s-a intamplat sa aparem in aceasta lume si sa ne desfasuram in paralel sau consecutiv cu alte persoane. Dintre aceste persoane unii ne sunt convietuitori, altii predecesori si unii urmasi.

Prin traditie predecesorii se respecta, contemporanii de exploreaza/ exploateaza (in functie de filosofia fiecaruia de viata) iar urmasii se critica.

Din fericire putini vad continuitatea dintre cele 3 faze si putini se simt ca facand parte din acest act reflex global, din existenta generala.

A exista = „A fi, a se afla, a se găsi în realitate; a trăi, a se manifesta” (DEX)

Aici apare, asadar, o chestiune de nuanta. Nu toti cei care traiesc exista sau nu toti cei care exista traiesc. Tine de vointa si perspectiva fiecaruia. Traiesc pentru ca imi utilizez existenta ca o resursa inconstetabila si inalienabila si exist pentru ca stiu de ce si pentru ce traiesc, stiu spre ce ma indrept.

Sunt parte integrata a ciclului „te nasti-cresti-mori” doar ca realizez ca nici una dintre acestea nu se intampla oricum. M-am nascut pentru niste oameni care probabil au fost surprinsi de modul si rapiditatea cu care am crescut si cresc. Faptul ca totul se intampla repede nu insemana ca e un proces lipsit de directie: cresc pentru a creste, asa cum parintii mei m-au iubit pentru a putea iubi la randul meu oamenii, m-au invatat cum si ce sa invat din toate si mi-au dat puterea de a-i face pe altii puternici. De la prietenii/ prietenele mele am invatat diferenta dintre existenta si devenire, dintre a sprjini pe cineva si a-ti insusi libertatea cuiva si dintre a crede in cineva si a face oamenii raspunzatori de ce refuzi tu insuti sa vezi.

Si ca orice vietuitoare voi muri, dar din moment ce aleg cum sunt am deja certitudinea ca am ales cum nu voi mai fi candva. Lucrurile frumoase nu dispar niciodata, deci oamenii care iubesc sa traiasca pleaca dar nu mor.