Tag Archives: vara

regasire

Desi sunt oameni in jurul meu care spun ca bloggingul de dragul povestilor emotionante e o tampenie, mie una imi face bine sa stiu ca inca mai pot transpune emotiile in cuvinte…sau cel putin in cuvinte scrise.

Am observat in ultima vreme ca TIMPUL ERODEAZA OAMENII PRECUM VANTUL PIETRELE!

Ne imputineaza pe toti, asadar, insa unii dintre noi ajungem sa devenim monumente si altii prundis.

Depinde doar de ce construim in jurul nostru, de cat de frumos stim sa punem fiecare fibra din sufletele si mintile noastre in evidenta si de cat de mult ne apreciem existenta, fara a fi nevoiti sa ne luptam pentru ea.

Vara vantul ma ajuta sa ma regasesc si mi-am amintit cat de mult iubesc…sa scriu!

arome de vara

Pentru mine vara e anotimpul lucrurilor care se intampla, se rezolva sau trec. E iarasi vara… si am senzatia ca am asteptat-o o viata.

Ma gandeam zilele astea cum viata mea e marcata preponderent de vara, ca si cum eu traiesc doar de la sfarsitul lui mai si pana in septembrie. Restul lunilor sunt absenta si in asteptarea verii.

Vara am invatat sa fac pluta, sa innot inca nu.
Vara se coc mare parte din fructele mele preferate.
Vara am invatat sa merg pe bicicleta.
Vara luam premiile.
Vara imi veneau prietenii in vacanta.
Vara ma cataram in capaci.
Vara mananc inghetata multa.
Vara m-am nascut.
Vara marea e frumoasa si prietenoasa.
Vara cunosc cei mai multi oameni.
Vara am fost in prima mea excursie…toate vara.
 

E ciudat cum dincolo de toate aceste lucruri care se intampla vara, aromele verii ma ajuta sa ma definesc.

Realizarile miros a flori de tei, prospetimea a pepene, libertatea miroase a flori de camp, vacanta are zgomotul marii, optimismul miroase a pamant umed la inceputul ploii de vara si a noroi, mirosul de emanatii de gaz de la autobuz mi se pare ca miroase a noutati, mirosul ierbii tunse/ cosite ma duce cu gandul fericire si curatenie. Porumbul fiert miroase a implinire, iarba cu roua miroase a curaj, vantul dinaintea ploii/ funrtunii miroase a putere, iar ciresile miros a joaca…

Imi doresc o lume in care aromele verii sa nu se piarda in praf si noxe, in transpiratie si alcool, in mizerie si deteriorare. Insa cred ca oamenii sunt educati sa fie neputinciosi si resemnati, pentru a nu avea curajul sa schimbe…sa se schimbe, catre ceva mai bun, mai curat.

Resemnarea si comoditatea nu au nici un miros…pentru ca ne fac sa nu mai contam.