Monthly Archives: Februarie 2010

asteptarea dauneaza

(GRAV SANATATII MINTALE)

Pentru o persoana care e nascuta ca sa intarzie mi se pare ironic sa vorbesc despre cat de apasatoare e asteptarea.

Totusi, pot astepta oamenii care intarzie (poate si pentru ca ma simt vinovata 😀 ), insa cand vine vorba de lucrurile pe care mi le doresc, care imi lipsesc, la care tin, lucrurile care imi trebuie, la care visez sau pe care le voi avea mai tarziu … nu mai e atat de usor.

Pentru mine asteptarea e ca soarele in exces: arde, ofileste, imbatraneste… Cand astepti ceva ce iti doresti prea mult nu vei mai sti sa te bucuri de respectivul lucru, nu vei putea depasi eforturile pe care le-ai facut sa ajungi acolo si atunci satisfactia se va transforma intr-o bucurie cu aroma de nostalgie si regret.

Drumuri…prefer drumurile insorite si nu foarte lungi, drumuri pe care ma pot rataci dar pe care sa nu uit niciodata incotro ma indrept. Prefer drumurile care imi dau optiuni, fara sa ma lase sa ma indepartez de la ce vreau.

Si totusi viata e un drum incalcit cu un singur sens, in care rareori poti sa te intorci la o rascruce sa schimbi optiunea initiala. Si cel mai trist e cand astepti mult timp ceva si in cele din urma in loc de dreapta mergi in stanga si toata asteptarea, emotiile, visele, planurile raman la capatul tau de drum.

E adevarat totusi ca sunt lucruri care cresc in timp, pentru care trebuie sa fii suficient de matur si puternic inainte sa le intampini, sa le primesti…insa pentru mine liniile de diferentiere au fost intotdeauna o problema.

negotiable truths

„Reality” can easily slide in your mind and insert there the idea of truth. School teaches you that universe has certain absolute truths, that there are axioms and irrefutable statements.

Growing up with all these you stop wondering at a certain point, you shut down your curiosity and limit your creativity until you reach the point where you are told that questions are the key to knowledge and there is nothing that multiple perspectives can’t change or solve.

At the time I’m writing this I’m watching the bubbles from my glass of beer climbing upwards. I might just as well be the only (sober) person contemplating alcohol in order to think about truths. After all, I am having a beer…

I find believing , simply believing, a very hard thing to do. I can believe in people, in feelings, in emotions…however vague believes are too hard to grasp for me. But everything proves itself to be vague in the end and the whole reality is nothing more but a bunch of negotiable truths.

Why negotiable?

Because they work pretty much like this:

1) first, we give up a bit on what we believe to be real in order to reach a common ground;

2) secondly, we push people around to accept or to come to the same meaning for „reality” as we did, so that we wouldn’t need to doubt our own choices;

3) the third step consists in setting so often middle lines, and common truth grounds that we can never know what was real in the beginning;

4) last step is simple and painful: the attempt to remember who you are/ were!

Some things are not negotiable and that is why I dare to believe what I say, to respect what I think and express my appreciation towards what I like. World is a manipulative playground but my mind can just as well do its best in throwing the ball back, out of my court.

simboluri ascunse

Viata iti rezerva mereu suprize, ascunse in cele mai neasteptate momente ale calatoriei tale, ca si cum ar fi totul inca un produs Nintendo. Asa se explica de ce emotiile au semnificatii si intensitati diferite pentru oameni diferiti, iar ceea ce ne face unici nu sunt doar niste linii pe piele ci sentimentele pe care invatam sa le cultivam…sau nu.

Asa ajungem sa atribuim diverse intelesuri universului si sa credem ca ne-am definit realitatea „comuna”, fiind defapt oar un unghi, o abordare personala…o perspectiva. Si atunci folosim ca repere pentru a nu ne incurca unii pe altii SIMBOLURI.

Eu cred in doua categorii de astfel de simboluri, in functie de „publicurile” lor:

a) simboluri de masa/ grupuri/ echipe – menite sa creeze coeziune si sa consolideze mesajele care se transmit uni- sau bidirectional;

b) simboluri de suflet/ intime/ „exclusiviste” – care au semnificatie doar pentru cateva persoane care atribuie respectivului lucru o serie de trairi, emotii, sentimente.

Desi am crescut cu frica de a iesi in fata, am crescut educandu-ma sa vreau si sa reusesc sa o fac. Si nu e nimic mai plin de satisfactii decat sa iesi in fata si sa poti exprima un cuvant al carui inteles e accesibil doar catorva oameni, probabil cu adevarat doar celui care exprima si celui caruia ii este adresat, dar pe care sa-l aprecieze cu totii.

Nu demult am iesit in fata sa spun aparent un simplu „multumesc”, insa am certitudinea ca toate cuvintele din spatele acestui simbol au ajuns unde trebuiau.

In momente ca astea te bucuri ca poti sa spui fara cuvinte lucruri din suflet, de suflet…pentru suflet.