Monthly Archives: Mai 2008

Sticlute mici – esente tari

Am citit cateva eseuri foarte interesante despre viata si ideea generala de „carpe diem”.

Nu ma pot abtine sa nu sesizez nota de resemnre insa din fiecare. Viata nu inseamna sa inveti sa te multumesti cu ce ti se da ci sa lupti cat mai curat pentru a obtine ce iti doresti. SI cand vine vorba de fericire fiecare are o viziune, o perspecitva, o speranta.

Pentru mine fericirea vine in doze mici. Sunt momente in care lucrui mici ma fac sa tresalt de fericire.

Un cer senin incarcat cunori pufosi care parca sunt pusi cu mana special ca sa imi rasfete mie sufletul, rasaritul de soare care se reflecat in bobite mici de roua si umezeala proaspata si vesela a fiecarui strop de apa de pe frunze dupa ploaie, sunetul parchetului care iti primeste cu entuziasm talpile racorindu-le si acand loc parca in fiecare urma lasata pentru griji astfel ca pas cu pas sa fii mai usor, mai linistit…

Iubesc aburii ametitori de cafea dimineata cand abia imii tin ochii deschisi si razele de soare care se joaca pe perdeaua alba, sunt fericita cand vad oameni zambind si fiind multumiti de ei insisi, ma relaxeaza sa vad grupuri de prieteni care se distreaza impreuna si se simt bine asa cum sunt…

Imi place sa rad, imi palce sa cant, imi place sa desenez, imi place sa dansez, imi place sa-i fac pe altii sa rada cu pretul de a parea caraghioasa, imi place sa cred in oameni… desi nu intotdeauna sunt buna in ce fac si inca incerc sa descopar talentul meu.

Dar daca reusesc macar o data sa fac lucruile astea si daca ma pot bucura de ce ma face fericita, fara sa uit si partea realista a vietii sau fara a pierde din vedere obiectivele mele cred ca e mai mult decat un vaccin anti-acrire la batranete.

Vreau sa ma maturizez frumos si sa imbatranesc la fel!

Anunțuri

Words…mine, yours and ours

What are words?

Now really…are words the little stones on the path of life or the walls of a maze? Do words help you go through your problems, through yours issues, help you express your happiness or do they get everything so complicated you can never undo or run away from what was said? Do they give you freedom or limit your expressions to what has already been said?

I guess words, as well as freedom, love, life, music, joy etc. are what you make of them but I must say words are the thing that drive me most crazy.

I need words so I can know but most of the time I know the words before they come out. The worst case is when you hope the words that reach you will totally differ form the worst case scenario in your head and…they don’t. SO then you hate words. You hate that they can get to you so badly…and even then you think in words.

SO…after all…can we not like words, can we avoid them or is denying their strength like denying ourselves?

P.S.: I like jokes so I must say at least for the sake of laughing WORDS are my favorite game ;)!