Tag Archives: astazi

de sireturi

Toata seara de astazi mi-am innodat sireturile, iar daca stau sa ma gandesc mai bine toata ziua am facut acelasi lucru dar in alt fel.

M-am trezit ca sa opresc o alarma pentru ca eram prea obosita dupa care m-am trezit injurandu-ma ca am oprit aceeasi alarma si am visat doar ca am si reprogramat-o. Asadar, am intarziat…dar eu oricum cred ca si la nastere am iesit tarziu.

Apoi am alergat la o intalanire …defapt am alergat pana la taxi dupa care am stat timp de aproape o ora sa fac caii-caii pentru ca atat am facut de la Tei la Rosetti. Intalnirea a mers perfect multumita unui om deosebit pe care daca-l mai mentionez mult pe-aici o sa-mi fac o pagina intitulata MONUMENT special pentru el :)).

Apoi o pauza, niste plati pe fuga prin oras si inca o mica repriza de hahait cu colegii si prietenii mei de la munca. Inca o intalnire, apoi fuguta acasa si de-acasa fuguta la volei. Poate din cauza celor doar doi covgiri si a jumatatii de ciocolata pe care reusisem sa le mananc din fuga astazi sau a lipsei de somn am cam mers in marsalier. Acum, ajunsa acasa, trebuie sa fac curat si sa imi fac bagajul pentru ca maine plec acasa.

Cu toate astea…„maine iti citesc blogul sa vad cum exprimi ce faci acum!”.

Asta e lucrul pe care l-am auzit in seara asta si care m-a facut sa realizez ca n-am mai scris nimic de multisor si ca din fuga am uitat sa fac ceva care ma defineste…sa scriu ce simt!!!

Ei bine, păsă :P,  pescuiam ganduri cu sireturile, asta faceam cand ai venit la mine! Asa intinsa pe banca, cu genunchii pe piept si adidasii ridicati ma gandeam la ziua de azi, la cea de ieri…cea de maine s.a.m.d. Pescuiam ganduri si senzatii. Astazi incercam sa imi aud motorul si sa innod sireturi cu puterea mintii.

Sunt atat de multe lucruri pe care nu stiu sa le fac, sunt atat de multe lucruri pe care nu am timp sau bani sa le fac, sunt atat de multe pe care nu o sa apuc sa le spun astazi, anul asta, viata asta…si nu pot sa nu regret ca oricum/ orice as face ceva imi scapa sau imi lipseste. Gatesc execrabil, dar pana si eu realizez ca din reteta vietii mele ceva lipseste si nu o sa fiu siropoasa sa spun ca e dragostea pentru ca nu cred ca asta e musai lucrul care ma repara sau ma „ridica”. Mai exact , ca de sfarsit de an, vreau sa scriu ceva ce am realizat de mult dar nu am spus-o sau scris-o niciodata.

Undeva acolo in sireturile si in motorul meu am un nod, un blocaj pe care nu pot decat sa il constat pentru ca nu stiu de unde vine, in ce consta exact sau ce l-a generat. Stiu doar ca e ceva si e acolo. Nu stiu, nici macar ,daca data viitoare cand o sa-mi pun genunchii pe piept si o sa-mi spanzur adidasii de campul vizual al celorlalti o sa am si o solutie, dar stiu ca unii dintre oamenii care citesc blogul meu ar putea avea niste ipoteze.

Asa ca nod… si de la capat! 😉

Anunțuri

in purgatoriul joburilor

Daca as fi catolica as putea spune ca acum ma aflu in purgatoriu. Dar nu in orice purgatoriu ci intr-unul al joburilor. In realitate sunt mult mai multe aspecte care aduc a purgatoriu decat job-ul meu…lipsa :). Haideti sa va povestesc cum e aici, poate se mai gaseste careva pe-aici si veniti in vizita.

La inceputul anului am avut multe ganduri bune si cateva datorii pe care eram sigura ca le voi plati in primele doua-trei luni.

Tot la inceputul anului fusesem transferata de la un job full time intr-o companie intr-unul mozaical pe doua companii ale aceluiasi „holding”. Prin februarie deja incepusem sa ma prind ca nu e ok ceva, prin iulie am aflat ca una dintre companii se va inchide asa ca am preferat sa ies de tot din context… mai ales ca nu eram chiar mare iubire a celor din cea de-a doua companie.

In ianuarie abia ma mutasem intr-un apartament, dar asta nu a insemnat ca in aprilie nu avea sa ma mut iarasi si slava Domnului de-atunci nu m-am mai mutat ca deja mi se luase. Insa in septembrie am ramas fara job, fara cine stie ce perspective, cu o incercare esuata de a ma simti utila printr-o colaborare si cu gustul amar al senzatiei ca maine dimineata…va fi la fel. Undeva pe parcurs am inceput scoala de conducere pe care acum nu mai am cum sa o termin pentru ca am un buget in RON cu un minut in fata si cel putin 4 cifre dupa (si nu e niciuna zero, pentru ca zero revine intrarilor in „cont”).

In plus, din atat de mult elan patriotesc am reusit sa NU intru la buget, la master, (probabil undeva pe parcurs stilul meu de viata chiar a distrus ceva materie cenusie) asa ca am intrat la taxa…mai exact la o taxa de 2600 RON + 100 RON taxa de inmatriculare. Si cu toate ca ma tenteaza sa o iau la fuga…voi face exact ce nu ar trebui probabil sa fac: voi face masterul si ma voi ingropa si mai tare in datorii pentru ca nu exista tuneluri fara de capat si chiar daca e noapte la capat tot e mai lumina.

Ma intorc acum la tentativa mea de a fi OK si de a ma face (in)utila. Oricum, astazi 28 septembrie am multe datorii si putine ganduri bune!