Monthly Archives: Mai 2009

Raze cu iz de coronite

A inverzit totul in jur, e soare, e cald si miroase a… vacanta (pentru unii) si petreceri tarzii (pentru noi, majoritatea 😛 ).

Pentru mine perioada asta are o aroma aparte. Au inceput balurile de absolvire, oamenii sunt mai vioi, dar undeva mai departe in trecutul meu si al fiecaruia dintre noi sta amintirea serbarii de sfarsit de an si a premierii din clasele primare cand inca „se mai poarta” coronitele.

Imi amintesc perfect perioada aceea cand imi era usor sa invat ce mai era de invatat pentru ca vedeam ca eram foarte aproape de sfarsitul cartilor, de sfarsitul anului… si ca eram atat de aproape de inceputul vacantei. Si mai aveam toti copiii o misiune: pana la serbare toti urmaream curtile cu flori ca sa stim pe langa cine ne dam bine sau la cine ne trimitem mamele ca sa avem flori de coronite.

Si era forfota si agitatie ca acum, cu oameni care pareau sa se desfete la soare si sa se fericeasca de faptul ca se dezmortesc si pe dinauntru. Si apoi primavara tarzie e perioada cea mai frumoasa pentru zile pline, pentru ca vara e istovitoare si caldura te toropeste in timpul dupa-amiezii.

Nu pot decat sa spun ca as vrea sa-mi pot lua rucsacul si sa calatoresc fara sa-mi fie teama de atatea si atatea urmari, atatea repercursiuni, atatea responsabilitati. As vrea sa regasesc veselia unei coronite!

Omagiu

Acest post este un omagiu adus persoanei care m-a invatat:

– ce e curajul si la ce-ti foloseste sa fii tu insuti;

– ca viata nu se poate trai regretand;

– ca amintirile pot ramane vii mereu daca stii sa le tii in viata;

– ca soarta nu e chiar un basm dar frumusetea e in a o infrunta cu placere si incredere;

– ca oamenii sunt si pot mai mult decat arata;

– ca o familie mare e o familie fericita, iar asta nu prin comoditate si confort ci prin altruism si solidaritate;

–  ca pentru a vedea cu adevarat trebuie sa deschizi ochii si sa stii unde sa te uiti;

– ca mereu invatam valoarea oamenilor care ne sunt dragi abia cand e tarziu.

Sambata a murit bunica mea, cea care mi-a pus intr-un fel in brate simtul umorului si increderea in amintiri, curajul si puterea de a merge inainte cu fruntea sus.

Omagiu tie, bunica!