Category Archives: Uncategorized

Imagine

Rasfatata Universului

woman-holding-light1Cel mai frumos lucru cand mergi mai departe, e sa privesti inapoi si sa nu te poti abtine sa zambesti! Citește în continuare

Title loading…

ImageIubesc să scriu, însă în mod paradoxal, iubesc ideea de coală albă cel puţin la fel de mult. Aşadar, de fiecare dată când încep să umplu albul limitat cu şiruri de cuvinte, în mine se dă o luptă între inocenţă şi raţiune.

Poate nu are sens şi cele două nu par să se lupte. Poate in celelalte cazuri aşa şi este, cele două convieţuind. Pentru mine, raţiunea a fost mereu media între aşteptări şi realitate, între normalul social şi normalul propriu, între general şi particular. Inocenţa însă a ţinut mereu de abstract, aşa cum coala albă îmi sugerează o infinitate de posibilităţi, o infinitate de soluţii, care pe cât sunt de captivante, pe atât sunt de irelevante. Relevantul ţine de raţiune, de existentă, de…cuvinte.

Vreau sa cred că într-o zi, lupta se va transforma într-un război, războiul într-o cucerire, iar rezultatul va fi o carte care pentru mine va reprezenta esenţa unui vis împlinit. Nu visez să fiu scriitoare, neapărat. Visez doar multe coli albe, pe care voi avea puterea, inteligenţa, creativitatea şi inspiraţia să le umplu de cuvinte relevante, dătătoare de sens şi eventuale răspunsuri reale. Să rup din abstract şi infinit o bucăţică pe care să mi-o pot însuşi cu inima împăcată.

Nu visez glorie şi sesiuni de autografe. Visez însă oameni care îşi vor încheia ziua cu gândurile mele, oameni cărora le pot împărtăşi finitul meu…oameni care vor înţelege şi vor propaga DIFERENŢA.

Idealist şi naiv, visez la o lume în care peniţa mea încărcată cu cerneală ar fi putut schimba ceva şi proiectez acel ceva în prezent. Un prezent tehnologic, în care tuşul meu e la fel de virtual a şi albul şi totuşi mult mai real decât manuscrisele care dispăreau fără save draft, fără publish, fără nici măcar o vizualizare.

Luna perfecta

Cautam un refugiu afara, unde intunericul parea sa fi invelit totul in liniste.

Mintea mea avea nevoie de tacerea care lipsea cu desavarsire din tren si, asa cum fac de obicei, m-am refugiat. Oamenii ma priveau ciudat pentru ca fixam intunericul desavarsit de afara, insa daca pentru ei eram iesita din comun, eu m-am regasit mai in elementul meu ca niciodata. Din cand in cand din distanta luminite mici, izolate in campuri de bezna, saluta „trecatorii” ca mine.

De cand ma stiu mi-e teama de intuneric, dar cand merg cu trenul, noaptea, mi se pare singura constanta reala. E pauza mea dintre lumi: cea de acasa si cea de oriunde. Ea da sens calatoriei si separa prezentul de viitor.

ImageDupa o pauza de conversatie in tren ma intorc la noaptea care imi alina grijile, nebunia si haosul. Cu ochii mari si pupilele dilatate am gasit luna perfecta. Era ca un zambet dulce din partea persoanei iubite pe ascuns sau ca mangaierile care iti vindeca sufletul.

Era o luna plina pe trei sferturi, de culorile zidurilor caramizii si prafuite. O luna de un grena nostalgic, inconjurata de 3 stele ratacite. Incompleta, incorecta…era atat de departe de luna ideala, din filme, care inghite parca pamantul. Totusi, pentru mine era ca si cum sufletul meu s-a facut ghem si s-a urcat pe cer. Vibra emotie si culoare.

Eram captivata si aveam senzatia ca daca intind mana simt textura aceea de zid, de vechi, de poveste…O priveam atat de atenta incat simteam ca ma priveste la randul ei, blanda si calda, ingaduitoare si binevoitoare cu nimicnicia mea. M-am simtit muritoare, mica, neputincioasa, dar fericita. Nemurirea nu ajuta, daca nu ai suflet care sa se bucure de ea.

 

cine asterne unde dormi tu

Uneori ni se pare ca viata noastra este croiala altora, fie ca „dam vina” pe o divinitate, pe oamenii din jurul nostru sau pe mediu si factorii sai multipli. O vorba din popor spune: „cum iti asterni asa dormi!” insa cand esti in „pat” nu prea ti se pare mereu ca recunosti asternuturile. Citește în continuare

de Craciun

Asa cum fulgii pe care-i tot asteptam sunt puri, rabdatori in drumul lor spre pamant, solidari in a construi nameti si partiile pe care ne-am petrecut iernile copilariei, ingaduitori fata de pasii nostri neinduratori si consecventi, intorcandu-se la noi iarna de iarna, va doresc si voua – prietenii mei reali sau virtuali – un suflet curat, o inima linistita, ganduri constructive, un troian de amintiri frumoase, oameni buni care sa va vegheze si sa va inconjoare pretutindeni!

 

 

Sarbatori FERICITE!!!