Tag Archives: viata

in timp…dar din pacate doar in timp

Se spune ca nimic nu e cu adevarat intamplator in viata unui om, ca toate se leaga intre ele daca stii cum sa le privesti …iar uneori trebuie sa fii intr-un anumit punct pentru a putea vedea aceste lucruri.

Nu intamplator, asadar, prin liceu am dat peste urmatorul fragment de Jorge Luis Borges care a insemnat si inseamna destul de mult pentru mine:

„Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete…ca saruturile nu sunt contracte
si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile
bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui „maine” este prea nesigur pentru a face planuri …si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.

Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza.

Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-I aduca flori, si invata ca intradevar poate suporta, ca intradevar are forta, ca intradevar e valoros, si omul invata si invata … si cu fiecare zi invata.

Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun,
inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.

Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale,
fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.

Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.

Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.

Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.

Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi intensitate.

Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.

Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta,
nu se va mai repeta niciodata.

Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana,
mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.

Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai.

Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.

Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur,
iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt…

Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten,
dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.

Dar din pacate, toate se invata doar cu timpul…

Respectul meu celor care se ghideaza deja dupa astfel de principii!

gasca mea e RAZNAAAA!!!

Uite, ei sunt o parte mica din oamenii care alcatuiesc cea mai tare gasca ;)!

Confesiuni de martora

Astazi am fost martora pentru prima data in viata mea la ceva important.

E o senzatie…interesanta, cel putin, sa stii ca poti fi atat de util. In acelasi timp, cu cat momentul e mai sensibil cu atat incepi sa ai emotii…sa-ti urce inima in gat, sa traiesti mai intens totul…creierul (pentru posesori 😛 ) incepe sa secrete un cocktail de toata frumusetea: endorfina, adrenalina etc.

Si e cu atat mai de impact cand vezi ca oamenii direct implicati sunt relaxati si tu traiesti de parca ai fi SI in locul lor. Dar in locul LOR e bine sa ajungi o singura data si pentru asta sa te pregatesti cat mai putin, dar cand o faci sa fie cat mai sincer.

:)) NU am asistat la nici o fapta ingrozitoare:)) ci la cununia unor buni prieteni, la care am fost prima data matora cu semnatura si toate alea. E emotionant sa vezi cum oamenii din jurul tau devin o familie, cum domnisoarele devin doamne si cum isi iau ei inima in dinti si spun DA cu atata curaj, desi isi asuma niste NECUNOSCUTE si niste responsabilitati: pentru totdeauna? la bine si la rau? Pana si notiunea de „casatoriti” e abstracta… cand nu stii alta varianta de a fi decat cum esti atunci, acolo.

Felicitari Irina si Tudor!!!!

Si  mesajul meu pentru voi e :

„Vesnicia e un tren care a plecat din tari indepartate si gari necunoscute. Felicitari: astazi ati castigat o calatorie dus intors la vagonul restaurant! Savurati specialitatile casei si bucurati-va din plin de calatorie pentru ca fiecare statie care urmeaza e o surpriza!”

One tip for the future – Kurt Vonnegut

Am vazut acest video cand eram in anul intai de facultate si inca de atunci rezoneaza in colturile constientului si, probabil, subcontientului meu.

In ultima vreme insa e din ce in ce mai prezent in ceea ce fac. Poate pentru ca am descoperit secretul „sunscreen” sau pentru ca e foarte realist si educa mai mult decat comportamente: educa perspective.

Merita urmarit atent si pana la final, dupa care astept comentariile voastre:

O viata de…dat cu banul!

Am auzit si folosit de multe ori expresii ca: „nu m-am nascut ieri”, „am trait/vazut multe la viata mea” sau, varianta lipsita de orice forma de modestie, dar cu o tenta eleganta, „ma simt mai matura decat par”.

Le multumesc parintilor mei, insa, ca m-au creat si educat cu instincte de felina si reusesc sa cad in picioare de cele mai multe ori. Am totusi senzatia ca au hotarat sa ma educe in stilul asta dupa ce m-au scapat de vreo doua ori in cap, ca n-am toate piulitele pe unde am auzit ca ar trebui sa fie.

Astazi ajung sa constat, asadar, ca am o viata plina. Si cand spun plina ma refer la toti oamenii faini, la toate locurile in care am ajuns si la care altii doar viseaza, la dorintele pe care mi le-am pus la stele cazatoare si mi s-au implinit, la faptul ca am invatat multe si inca mai invat, la faptul ca iubesc si sunt iubita, ca imi place ce fac pe plan profesional, am hobby-uri si pasiuni s.a.m.d.  DAR si la faptul ca am crescut o mare parte a vietii mele printre straini, ca am plans de multe ori fara sa ma auda nimeni, ca am crezut ani de-a randul ca viata mea e mai dramatica decat a altora sau ca sunt o ghinionista incurabila, ca m-am confruntat cu situatii legate de care majoritatea isi da doar cu parerea, ca am castigat mai toate lucrurile si abilitatile pe care le posed si rareori mi-a picat ceva „din cer”. Pana aici nimic neobisnuit, comun chiar pentru unii dintre noi, infim pentru altii.

Acum am ajuns, insa, sa constat cat de mare e presiunea afirmatiilor de mai sus si ce „costuri” implica multe dintre experientele astea. Cred in legea compensatiei pentru ca daca nu as crede m-as simti nefericita si as pierde din vedere lucrurile bune din balanta aceasta.

Spun de multe ori in gluma ca sunt o supravietuitoare si pot infrunta multe in mod curajos si matur. In realitate nu stiu daca maturitatea vine din cum infrunti ci din cum inveti sa previi situatii neplacute, iar capacitatea de a fi o supravietuitoare ca si cazutul in mod repetat in picioare are efecte asupra felului meu de a fi si nu e scutit de anumite „dureri”.

Risc macar o luxatie mica de caracter sau sa mi se distruga articulatiile gandirii (nu e asa mare pericolul din moment ce am exersat si caderea in cap:P). Si apoi, nu stii niciodata pana la ce inaltime esti in siguranta sau daca vei reusi sa „supravietuiesti” cu aceasta abilitate de a cadea in picioare.

Am renuntat insa sa ma tem de multe si am invatat tot cam pe-atunci cum se da cu banul. Am exersat intens luarea de decizii proaste asa ca acum exersez o modalitate aleatorie de a lua deciziile: ban sau pajura?

Si daca spre sfarsitul anului trecut spuneam ca mi-am batut recordul si m-am mutat de 4 ori, anul asta sunt pe cale sa o iau de la capat 😉 si prospectez a doua mutare. Partea interesanta e ca daca multi se sperie mie deja a inceput sa mi se para distractiv. Si cel mai amuzant e ca abia am terminat de despachetat o ultima cutie acum vreo cateva zile :D.