Daily Archives: decembrie 12, 2009

Două minute

Mai am două minute din astăzi, mai am două minute din ceea ce este pentru încă două minute o zi de luni. Şi simt secundele cum rămân în urma mea şi a trenului.

Zgomotul său însă e mai ritmic ca niciodată şi îmi aminteşte de haos şi călătoria prin el, de cele două minute care au trecut fără să-mi dau seama, în timp ce eu îmi comandam o cafea.

E fascinant cum în afara trenului haosul e agăţat din loc în loc în câte-o lumină şi în jurul ei îşi pierde vitalitatea. În jurul luminii haosul devine doar…tăcere.

Iubesc mirosul de cafea şi senzaţia unei căni a cărei căldura ajunge la simţurile tale înaintea cofeinei, ca şi cum numai un suflet încălzit se trezeşte după cafea.

Fără să vreau îmi cobor din cand în când ochii pe ceas şi constat că timpul, spre deosebire de haos, nu e agăţat în nimic. El se scurge fără să ştim de unde a pornit şi cu siguranţă fără să aibă o destinaţie…sau dimpotrivă, având toate destinaţiile.

Tu iţi aminteşti ce-ai făcut în ultimele două minute de ieri?

Dar în primele două din ziua dinainte? Şi dacă îţi aminteşti spune-mi cât de mult au valorat ele pentru tine? Ţi-ar păsa dacă ziua ar avea 23 de ore şi 58 de minute? Ai simţi diferenţa?

Astăzi cu siguranţă n-ai fi observat dacă cineva îţi fura 2 minute şi mai mult ca sigur ceva chiar ţi-a „furat” cel puţin 2 minute din viaţă fără să fi realizat, fără să-ţi fi păsat, fără să te intereseze măcar dacă a meritat pierderea.

Cândva, însă, aceste 2 minute mă vor fi costat în total mult mai multe zile, mult mai multe oportunităţi, mult mai multe….Într-o zi mă voi întoarce cu amărăciune la aceste 2 minute, la acele 2 minute, la minutele mele de nepăsare şi voi regreta fiecare secundă din ele. Într-o zi nu voi avea altceva mai bun de făcut decât să mă întreb ce s-a întâmplat cu timpul pe care l-am lăsat să treacă. A profitat altcineva de el? A trecut pur şi simplu? Al cui e timpul meu când nu (mai) e al meu?

Să nu uităm însă că în fiecare zi suntem alţii! Aşa că revenind la cele două minute, mă întreb cine eram atunci când le-am pierdut? Tu ştii cine erai? Şi dacă da, de ce ai renunţat timp de două minute la tine? De ce te-ai lăsat pe tine cel de atunci să nu-ţi pese…de tine?!

Nu poţi salva toate minutele, asta e clar! Dar dacă sunt două minute pe care le poţi investi în momente/ lucruri/ oameni deosebiţi atunci gândeşte-te că la 30 de ani vei avea 21.900 de minute = 365 de ore ~ 15 zile şi la 60 vei avea o lună în plus.

Ai două minute în fiecare zi să adaugi vieţii tale cel puţin o lună?

Eşti sigur că vrei să dai cu banul pentru opţiunea asta?!

Recitesc, retrăiesc şi învăţ

Hmmm, cum ţi s-ar părea dacă ai putea primi în fiecare zi cadoul de la ziua ta sau dacă urările de atunci ţi s-ar împlini în fiecare din cele 24 de ore ale unei zile? Pentru că eu trăiesc sentimentul ăsta.

Pentru cei care nu ştiu, ziua mea este pe 5 iulie. Ei bine, aşa cum spun şi în titlu, în momentul de faţă (marţi, 08 decembrie, ora 3.24 a.m., în tren spre Vaslui) REcitesc, REtrăiesc şi învăţ.

Ce recitesc? Un SMS-cadou de la ziua mea, cu o fundă lungă până în ziua de astăzi. Şi pentru că mă simt generoasă îl voi împărtăşi ca apoi să explic de ce e cadoul de cea mai lungă durată:

„Să dai în viaţă de cel puţin un om bun pe an, un om aşa ca tine. La mulţi oameni buni!”

Din păcate nu mai am mesajul meu ca răspuns ca să fie tot citat, însă îmi amintesc foarte clar ca atunci ca şi acum răspunsul e:

„Mulţumesc! Se pare că am început deja să găsesc oameni buni, pentru că te-am găsit pe tine!”

Ce-a urmat?

Am crezut în ce-am spus şi în omul căruia i-am spus, iar câteva luni mai târziu acestei persoane i s-a îndeplinit o dorinţă. Universul face minuni!

Iar pentru că am avut dreptate în ce-am spus eu în mesaj, această persoană a vrut să-şi „împartă“ dorinţa împlinită cu mine şi aşa mi s-a confirmat faptul că şi urarea care mi se făcuse s-a împlinit.

Însă nu m-am întors la acest SMS-cadou întâmplător, ci pentru că expeditorul său mi-e acum mai mult decât amic, mi-a devenit un bun prieten şi pentru că îmi aminteşte aproape zilnic 2 lucruri:

–          oamenii sunt magici când pun suflet în ceea ce spun şi fac;

–          încă mai există oameni care cred FĂRĂ dovezi, FĂRĂ certitudini, însă CU o inimă mare!

Dap, ştii cine eşti şi o să mă asigur că citeşti ce-am scris, ca să nu uiţi niciodată să fii omul extraordinar care eşti!

Încă o dată , MULŢUMESC!