SUB- sau SUPRAestimare


De multe ori ne plangem ca suntem subestimati, ca nu suntem apreciati la adevarata noastra valoare, ca nu suntem apreciati, observati s.a.m.d.. Cred ca scenariul e diferit. La urma urmei subestimarea iti creeaza oportunitatea unei victorii usoare, iar satisfactia unei surprize (placute) este mare. Si esti motivat sa surprinzi pentru ca orgoliul tau sa strige la final: victorieeeeeee!!!!!

Cand esti supraestimat insa ti se fixeaza niste standarde inalte la care de cele mai multe ori ajungi cu greu. E magulitor, e benefic intr-o anumita masura stimei de sine, dar cand vine vorba de rezultate va trebui sa te ridici pe varfuri sau sa sari cat mai sus pentru a atinge obiectivul, pentru a nu risca sa…dezamagesti. Esti motivat (oarecum negativ, pentru ca o faci din teama de a dezamagi) sa faci si asta, deci cel mai probabil vei sari!

As vrea sa spun ca e bine sa fim realisti si sa ne apreciem la adevarata valoare, dar aceasta ca si adevarul in general e abstracta si relativa…iar adevarul absolut nu exista, ca si realitatea. Asta ar fi inutil sa punctez, asadar.

Ce voi intreba insa este: care dintre doua cazuri genereaza schimbare, care ne ajuta sa crestem mai mult?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s