De la mine, de la tine…de la sine


Sunt un copil rasfatat uneori… Refuz sa fac ce nu-mi place si accept doar ce-mi convine. Spun NU cand imi vine si DA doar atunci cand vreau cu adevarat ceva. Imi las libertatea de a-mi placea sau a nu-mi placea oamenii.

As prefera, insa, sa nu se emita judecati de valoare asupra mea atunci cand premizele acestor atitudini/ reactii nu sunt cunoscute.

Daca fac ceva e pentru ca in felul meu mi-am castigat dreptul asta. Poate ca am spus DA cand n-as fi vrut si NU cand eram nevoita, desi imi doream ceva. Poate pentru ca de-a lungul timpului am acceptat mai multi oameni decat ar fi trebuit si am respins involuntar altii.

Acum, insa, sunt noua intr-un grup in care nu tin sa fiu rasfatata ci sa fiu eu insami si atat. Nu stiu exact cum anume sau cand s-a transformat integrarea mea in acest grup intr-o „lupta” de supravietuire a unui statut, dar as prefera sa pot fi mai relaxata.

Si pentru ca s-a chestionat motivatia mea de a adera la acest „mediu”, ei bine aceasta consta in faptul ca vreau sa ma dezvolt si stiu de ce anume am nevoie.

Ma motiveaza oamenii in sine, nu neaparat contextele in care sunt alaturi de ei. Cred ca sunt capabila sa-mi generez propriile contexte in care sa cresc, dar nu vreau sa o fac oricum.

Stiu ce-mi lipseste si ce anume pot asimila in contact cu ei, iar pana acum am aflat ca pot invata in aceasta gasca:

– sa fiu umila
– puternica
– modesta
– totusi asertiva
– dinamica
– deschisa
– comunicativa
– sa ascult activ
– sa accept diferente
– sa nu accept mizerii dar sa spun lucrurilor pe nume intr-un mod matur si cu tact
– sa ma bucur de ce am si sa impart cu ceilalti (la asta inca mai lucrez)
– sa nu fac discriminari
– sa nu mai fiu asa intepata in contexte noi
– sa nu imi incurajez opiniile preconcepute
– sa incurajez oamenii din jurul meu
– sa am rabdare s.a.m.d

Invat cate putin din toate de fiecare data cand sunt cu aceste persoane si nu oricum ci din exemplele lor. Fiecare are cate ceva ce-mi lipseste si apreciez enorm.

Iar uneori, ca aseara de exemplu, ma simt coplesita.  Simt ca nu am structura necesara sa fiu atat de multe si sa absorb atatea calitati.  Ca un copil pe care-l duci la muzeu si vede multe exponate interesante, dar nu va reusi sa tina minte toate informatiile pe care i le da ghidul.

Asa ca, drept raspuns la o cerere formulata de a lasa lucrurile sa vina de la sine tin sa spun ca o fac. Dar cu siguranta „de la sine” al meu nu e „de la sine” general, pentru ca aspir la altceva.

Sa nu pierdem, asadar, din vedere ca sinele e un construct uman folosit in sens general pentru a atinge o finalitate particulara, in nuantele si termenii fiecaruia.

un copil are nevoie de grupa sange ab4.salveaza o viata !constantin 0753906849.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s