Viata ca forma de arta, partea aII-a


„As vrea sa fiu alaturi de tine!”giving-is-good

„As vrea sa fiu umarul pe care sa plangi!”

„As vrea sa te pot ajuta!”

„As vrea sa iti pot lua durerea sau sa o impartim…”

Eu nu vreau lucrurile astea… pentru ca cei care ma iubesc si pe care ii iubesc, cei care tin la mine si la care tin nu sunt niciodata departe.

Nu am nevoie de un umar pe care sa plang pentru ca daca o fac, va fi din mers…nu stau pe loc sa sufar, prefer sa ma opresc cand sunt fericita. Am oameni care sa ma imbratiseze, dar mai nou incerc sa admit ca fericirea e ceva ce castigi nu cersesti in doze mici…deci imbratisez eu atunci cand au altii nevoie. Nu cred ca poti fi vreodata ajutat daca nu te ridici tu mai intai sa te ajuti, altfel e ca si cum ai turna apa intr-un recipient spart sau ai picta cu acuarela in ploaie.

Si mai mult, nu vreau sa-mi impartaseasca ceilalti durerea ci fericirea, pentru ca raniti suntem cu totii insa fericiti putini ne mai amintim sa fim.

Lectia mea de viata…e viata insasi.

Anunțuri

One response to “Viata ca forma de arta, partea aII-a

  1. „fericirea… e cea pe care eu nu o mai gasesc, dar o doresc ca pe ceva dulce dupa ce fumez..”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s