Fericiti fara sa stim


Sfarsitul saptamanii trecute m-a facut sa realizez unul dintre marile adevaruri romanesti: suntem fericiti fara sa stim si ne tot dam picioare in stomac unul altuia ca sa meritam mantuirea sau fericirea aia mica si de scurta durata, care vine la pachetele frumos colorate!

Multi dintre romani spun ca Romania e pre scumpa, prea aiurea, nu merita si nu o sa merite atentie fiindca nu va ajunge niciodata sa se compare cu restul tarilor europene.

Poate, dar comparatia este o chestiune de complex national. Noi nu suntem „alte tari” ci suntem o fosta tara comunista cu oameni care uita de multe ori ca au fost construiti cu optiunea de a zambi si isi amarasc singuri zilele, uneori resemnandu-se alteori prin a se complace. Suntem mici pe harta unui continent mic deci la nivel mondial suntem aproape insesizabili. Dar cum e o zicala pe care o invata copiii pentru a nu dezvolta complexe „Nu conteaza inaltimea ci conteaza istetimea!”.

Am fost in Poiana Brasov pentru 3 zile si am fost surprinsa sa vad cat de frumoase sunt locurile si cat de frumosi sunt oamenii din locurile alea care au un fel al lor de-a fi, pe care nu-l perturba nici un turist si nici o alta nationalitate intrucat universul lor e undeva in adancul gadurilor scufundat printre grija zilei de maine si a orei care vine. Sunt oameni care nu au uitat ca au suflet si nici cum sa si-l bucure.

Insa putini dintre ei ar spune ca sunt fericiti. Ar spune ca zilele trec cu bune si cu rele, mai lent sau mai repede, fiecare in legea si ritmul sau. Ar sti sa-ti spuna ca nu e rasarit ca pe-acolo cand se scurge de-odata un val de raze de peste creasta muntilor iar ploile sunt repezi si aprige ca si oamneii locului. Toate au insa in ele o fericire a lor care te srtiga si te trage de maneca. Venind din Bucuresti m-a invaluit vraja lor ca mai apoi sa ma agat cu incapatanare de ea, desi zgomotul infernal al claxoanelor si injuraturilor idn Bucuresti te fac sa te intrebi cum dorm oamenii uneori, fara magia asta a fiecarei zile si a fiecarui rasarit in roua.

Mizez acum pe faptul ca daca exista fericire undeva poate si altii o gasesc pe a noastra. Poate magia fericirii e tocmai secretul pe care mama natura il tine ascuns printre munti, firicele de iarba, alei, strazi mai mici sau mai inguste, autostrazi aglomerate, reclame luminoase, note muzicale care ricoseaza cu obstinatie de peretii blocului (sau de timpanele vecinilor) si printre toate lucrurile mici care construiesc mica noastra fericire.

Si lucrurile mici fac lucrurile mari!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s