Daily Archives: septembrie 10, 2007

Fluturi de ceara

my butterflies

De zile-ntregi imi caut

fluturii de ceara

cu aripi moi

şi gingase de ieri.

Dar mi i-ai luat

stiind cat i-am iubit,

si-n loc mi-ai dat doar

flori de parafina…

Lumina insa…

Nu caut lumina

ci aripi ca acelea

care s-au topit.

All animals are equal…but some animals are more equal than others

Probably because most people lack the imagination to prove that they deserve what they have or get, someone invented criteria that are supposed to stay in the human minds and feel very comfortable there. Some of these are financial status, the noble roots and the social class you were born in as well as others… The number of these ideas is not the point of this essay but the use of them is.

For centuries people have taken advantage of their inherited social status, nepotism and family business being almost the only ways known. Men found in this a salvation from having to prove they were worth it and a reason to think they are much better than whoever, whenever, however not taking into consideration that the class division made everybody believe the same about themselves.

The poor thought they are more human and less selfish, the working class thought that their effort is the one that makes the world spin and the nobles believed that they were there to lead all that and inherit all that is profitable.

However, respect became an issue when people had to gain it and not impose it through a certain kind of degree and when the family you were born didn’t create your own value. We could say that is one of the good things capitalism did for society: it created competition; a game in which money might still win but if that’s all you’ve got then not even they won’t stay with you for too long.

So nowadays I’d like to believe that other criteria work, some of which are intelligence, creativity and the respect we’re capable of showing towards ourselves and others. Humanity is back to the jungle laws in a new re-edited version, not necessarily milder but more subtle so the saying “Shall the best men win!” is still in use just that the term “best” is a hard subject to define and put a border to.

As a conclusion, elites are an escape for the ones that are lacking the ability to do and think better or…more.

A fi sau a nu fi…

„Orice initiere este o moarte si orice moarte inteligent
asumata poate echivala cu o initiere.”


Mircea Eliade

Ne nastem din doua celule care se contopesc, ne lipim de uterul mamei si crestem, pana cand, intr-o zi, ne hotaram sau se hotaraste ca nu acolo trebuie sa ne continuam existenta.

Asa ajungem intr-o lume in care ne gasim un alt refugiu, familia. In bratele celor care tin la noi crestem in continuare dar ca si in datile precedente hotaram sau se hotaraste ca ar trebui sa mergem dincolo de acest mediu asa ca intram intr-o lata lume, aceea a prietenilor. Cei pe care ii avem, pe care am vrea sa ii avem, cei pe care i-am avut, cei pe care ii vom avea… prieteni. E ceva mai greu acum fiindca, daca parintii care te-au nascut te iubesc neconditionat, in cazul prietenilor lucrurile se schimba. In primul rand nu toti cei pe care ii cunosti iti sunt prieteni sau iti vor fi vreodata. Pentru ca cineva sa-ti fie prieten nu e de ajuns sa afirme acest lucru. Dintrodata, asadar, existenta capata noi valente.

Desi nu ne ofera nimic mai bun in cele mai multe cazuri ajungem la un anumit moment cand ne refugiem in grup si trecem familia pe un plan secundar. Schimbarea de la familie, mediul atat de cald si comfortabil, la prieteni, un mediu care poate avea valente asemanatoare dar a carui inconstanta pune individul in diferite ipostaze si il aduce in stadiul in care existenta lui se rezuma la intrebari si nu la raspunsuri da nastere unei boli care daca nu e tinuta sub control din timp se poate dovedi fatala: nesiguranta. Urmatoarea etapa a vietii este irosita in cautarea acestei sigurante. Nimeni nu iti garanteaza ca ar exista. Nimeni nu spune ca ar fi gasit-o si poate sa-ti demonstreze ca descoperirea facuta este valabila si in cazul de tau. Nimeni nu te poate ajuta, din contra sunt multi care de teama sa nu ajungi la ceea ce vrei sa obtii inaitea lor s-ar putea sa te descurajeze. Cu toate acestea vei continua sa faci ceea ce face toata lumea. Vei continua sa cauti….

Si vine o varsta cand certitudinile cautate nu apar si in locul lor se nasc mai multe goluri care aduc in cele din urma sa fii doar jumatate din fiinta care trebuia sa fii dar in care nu ai avut destula incredere. Ce e de facut in acest caz? Nu poti ramane jumatate! E un destin prea trist pentru o fiinta sensibila si vulnerabila ca tine!

Solutia? Sa gasesti pe altcineva care si-a pierdut o jumatate asemanatoare cu jumatatea pe care o reprezinti tu. Astfel, jumatatea ramasa va rezista „transplantului”, va fi compatibila, adica…complementara jumatatii tale. Acum incepe un alt drum de cautari, plin de riscuri pentru care nu te-a pregatit nimeni cand inca se mai putea face ceva. Sau ti-au spus si nu ai ascultat? Se intampla, se intampla aproape de fiecare data…

Se poate sa gasesti acea jumatate, dar se poate sa nu, si atunci iti vei petrece restul drumului incomplet si singur. Restul drumului pana la ce? Pana se sfarseste, ti de va raspunde ca si cum e ceva cu care te-ai nascut si pe care l-ai purtat cu tine tot acest timp!

Ce stii despre acest sfarsit? Nimic concret!

Ce stii despre viata? Nimic concret!

Si totusi ai fost crescut sa te temi de ceva ce este numit sfarsit, sau moarte, de restul oamenilor deoarece din acel moment ei nu te vor mai putea vedea iar asta le da dreptul sa numeasca acest fenomen sfarsit. De unde stii insa ca acest sfarsit nu este o alta „expulzare”, rezultatul unei noi hotarari de a trece sau a fi trecut la nivelul urmator? Cu ce este diferita incertitudinea legata de existenta si actual diferita de cea legata de viitor?

Prin aparentul palpabil atat de fragil si efemer? Prin faptul ca esti inconjurat de trecut care se poate transforma oricand intr-un refugiu? Prin idei care sunt comune unei intregi lumi?

Si daca suntem cu totii naivi si ne temem de ceva ce noi insine am inventat sau daca ne temem de ceva ce nu exista?

Credem intr-un circuit complet al materiei, credem ca circuitul apei in natura face ca aceasta resursa sa fie inepuizabila, dar nu credem intr-un circuit al spiritului, al sufletului despre care stim mai putin decat despre orice altceva… si totusi ne este atat de greu sa credem intr-un alt final incat ne multumim cu negativismul si pesimismul in care suntem crescuti sau, cine stie, pe care il mostenim. Poate ca acest sentiment de teama fata de moarte este un fel de cunostinta a priori legata de sensul existentei si finalitatea sa.

Exista diferite perspective asupra mortii care mie mi s-au parut cel putin interesante asupra mortii dintre care le voi aminti pe cele mai interesante:

Ioan Gyuri Pascu in lucrarea In cautarea armoniei:

Moartea este promontoriul pe care se odihneşte pescăruşul din tine.”

Michel de Montaigne:

Moartea este un fragment din ordinea universala, fragment din viata lumii.”

Ambrose Bierce in lucrarea Dictionarul Diavolului:

Moarte.A înceta brusc să păcătuieşti.”

In afara acestor viziuni exista una unica pe care ar trebui sa si-o creeze fiecare idee pe care Marin Sorescu a adus-o in scena prin lucrarea sa Iona caci ceea ce va gasi protagonistul acestei opere atunci cand alege sa gaseasca salvarea in el si isi spinteca propria burta tine de imaginatia fiecaruia. Poate ca dincolo de iona era un alt Iona mai mare sau mai mic, poate ca era un alt peste, poate ca nu era nimic, poate ca un nou inceput, un alt sfarsit, o lata poveste…

De ce ne temem noi, asadar, nu se numeste moarte ci neputinta si necunoscut: neputinta de a evita momentul respectiv si necunoscutul care ne asteapta dincolo sau tot aici.