Monthly Archives: august 2007

Trecere

cloud thoughts

Ma doare pragul dintre uitare si nemurire.

Ma doare intr-atat

Incat imi urc pasii in gand

Si-mi inchid atingerile in suflet

Ca nu cumva sa li se faca teama

Si sa se opreasca la mijloc.

Le strang pe toate

Cu brate de speranta

Si mi le-nnod de inima

Ca atunci cand voi trece in fuga pragul

Sa nu ma paraseasca

Si sa imi lase

Doar vesnicia goala.

De ce mi-e bine in Romania?!

Cel putin o data pe zi aud pe cineva spunand: Romania este o tara naspa, e urat, sunt oameni rai, sunt bani putini etc, etc.

Am descoperit acum ceva timp ca mie mi-e bine asa si aici. As putea sa locuiesc in Grecia (care e tara mea de suflet, ca fiecare dintre noi trebuie sa viseze la ceva) sau in Spania si sa am mereu plaja aproape. Cum ar fi sa ies de la munca si sa ma duc sa ma intind pe plaja in loc de canapeaua mea de-acasa? Cum ar fi sa ma odihnesc ascultand sunetul valurilor in loc de cel al traficului infernal din Bucuresti?

In mod surprinzator raspunsul meu e: ar fi aiurea! De ce?! Pentru ca de la prea multe dulciuri faci diabet. Adik atunci cand ceva iti este oferit constant fara sa faci eforturi prea mari sa il/o obtii vei lua lucrul respectiv ca si cum ti s-ar cuveni de drept si in loc sa te bucuri de acesta vei ajunge cu timpul sa il ignori si sa visezi la cu totul altceva.

Mi-e bine, asadar, in Romania pentru ca daca as fi avut totul as fi vrut numai imbecilitati. Daca as fi trait in America as fi crescut fara notiunea de cultura in adevaratul ei sens, daca as fi trait in Occident nu as fi invatat decat sa critic si as fi uitat sa admir macar putinul din toate, daca traiam in India as fi fost prea nostalgica, China m-ar fi facut sa ma multumesc cu putin, Rusia m-ar fi facut aspra si neinduratoare.

Romania m-a facut insa visatoare, poate dezordonata in idei dar organizata in practica. M-a facut idelista, uneori naiva dar …nici pesimistii nu o duc mai bine :). Am invatat ca majoritatea lucrurilor sunt frumoase cand le privesti ca spectator, asemeni unui spectacol de care, atunci cand il vei organiza, nu te vei putea bucura pe de-a-ntregul. Romania m-a invatat ca esentele tari vin in sticlute mici si ca daca o sa-mi traiesc viata acuzand orasul, tara, oamenii o sa sfarsesc a fi o nulitate ca toti ceilalti care judeca dar nu fac nimic.

In plus romanii au un simt al umorului deosebit. Nu am mai cunoscut pe nimeni, de nici o nationalitate, care sa poata face haz de necaz ca noi. Cine mai buseste in ras cand vede ca a aparut (inca) un sant in mijlocul uneia dintre cele mai circulate artere din Bucuresti, cine s-ar mai amuza ca o renumita agentie de asigurari a avut un geam spart timp de mai mult de jumatate de ani si cine ar putea asista la toata lupta in noroi la care participa personalitatile politice cu laturile lor…usuratice (si nu fac in nici un caz referire la femei) cu atitudinea unor copii mici pe care parintii ii duc la circ.

Mi-e bine in Romania pentru ca sunt capabila sa aleg in cunostinta de cauza!

Romania, tara lui „pana cand?”

Din respect pentru mine insami am hotarat sa fac o sectiune separata pe acest blog, referitoare la Romania, scrisa bineinteles in romana.

Ar putea aparea teoria conform careia lobby-ul despre si pentru Romania ar fi mai bine primit sau mai eficient intr-o limba de circulatie internationala. Consider insa ca cea mai mare slabiciune a acestei tari sunt insasi romanii asa ca lor le adresez aceste post-uri.

Nu intentionez sa laud ce nu merita dar nici sa arunc fel de fel de critici pornind de la premiza ca traiesc in Romania si asta imi da oarecare drepturi. E obositor totusi sa observ ca din ce in ce mai multe persoane in Romania abuzeaza de urmatoarele replici: „pe vremea mea” (a se citi pe vremea comunismului) sau „ce sa-i faci, traim in Romania!”.

Pentru aceste doua categorii am doua mesaje diferite: pe vremurile acelea stateai la coada sa primesti o bucata de carne sau o portocala dar primeai fara prea mult efort un loc de munca. Asa se face ca rata somajului era joasa dar bani sa cumperi ce-ti trebuie mai putini. Si celor care s-au resemnat ca traiesc in Romania tin sa le spun ca granita e deschisa, dar dupa ea nu stau cainii cu colaci in coada. Am invatat din nefericire sa folosim replici de genul acesta mai repede si mai usor decat am fost invatati sa schimbam ceva.

Pentru cei care isi pot permite sa se numeasca romani voi scrie un blog…made in Romania, intrucat eu insumi ma ectichetez ca atare si avem destule produse/persoane cu preferinte pentru made in China, Italy, USA samd.

Words shape the world!

Maaannnn…7 or 8 months passed since I created this account and I kept expecting for a brilliant idea on which to blog. Well, I decided today that searching is such an annoying occupation and that what I need to say is what I already stated so many times.

The conclusion I drew today is that every single rain drop, breeze and sunshine can shape the world we live in and so do words. It might sound brave or childish but I plan to change things and that is the direction I’m heading to.

For a first uninspired post this will do! I’m coming up soon with newer, better, more interesting stuff:).