I'm blogging it!

Deziderat

2bsmart — Sat, 07 Jan 2012 13:46:47 +0000

Citeam in urma cu ceva timp o carte care se numea “Ramas bun casei parintesti” si pe care, daca nu mi-ar fi recomandat-o cineva, probabil as fi lasat-o pe raft datorita titlului care in mintea mea contura o drama rurala. Ei bine a fost o lectura placuta, insa motivul pentru care amintesc de ea este altul. Exista un personaj feminin in aceasta carte care nota intr-un carnetel al sau, cu un creion de aur mostenit, dorintele cele mai importante sub titlul “DEZIDERAT”.

La inceput au fost bijuterii, bani, casa, haine scumpe. Mai tarziu toate acestea, desi accesibile oarecum, erau doar simboluri ale unei tinereti si a unei naivitati trecute. Lor le-au luat locul nevoia de liniste, de fericire, de implinire si de a gasi un loc al sau.

La inceput de 2012, asadar, mi-am amintit sa nu visez averi si lucruri scumpe ci fericirea de a nu mai avea nevoie de ele.

lady in…pink

2bsmart — Mon, 19 Sep 2011 14:43:27 +0000

Acum cateva zile imi aminteam una dintre numeroasele mele peripetii usor penibile si am spus ca e pacat sa nu o impartasesc.

Vedeti voi, acum aproximativ 4-5 ani obisnuiam sa frecventez alaturi de un grup de amici o cafenea, numita Leonard Cafe, la etajul 3 sau 4 a unei vile de pe Berzei. Ce ne placea la ea era intimitatea sau …faptul ca era mai mereu goala si noi ne puteam face de cap cum vroiam. Insa intr-una din numeroasele noastre vizite, nu-mi amintesc de ce, ne-am hotarat sa ne gatim. Drept urmare eu am decis sa aleg tinuta mea preferata pentru vara: alb de sus pana jos.

Cand am ajuns radiam toaaaata, mandra de rezultatele unui machiaj nimerit si a albului de pe mine. Am radiat asa de tare incat chelnerul a simtit nevoia sa se opreasca langa mine cand a adus comanda, undeva in stanga, ca sa se bucure de-atatea “radiatii”.

Prin bunavointa uneia dintre persoanele prezente cu o puternica nevoie de a gesticula, in viitorul foarte apropiat “radiatiile” mele s-au transformat in aburi, pentru ca tava pe care era comanda noastra a fost lovita in capatul opus mie. Si prin lovita vreau sa spun impinsa de jos in sus, astfel incat in urmatoarele secunde am vazut fiecare paharel (pana si shoturile de tequila) inclinandu-se spre mine si revarsandu-se pana la ultima picatura pe tinuta mea de un FOST-alb-impecabil. E inutil sa mentionez ca ma chinuisem sa-mi ondulez si parul in seara aia ), dar nici zulufii mei n-au fost iertati de revarsarea buclucasa!

Ghiciti ce a comandat toata lumea?!?

Va spun eu: suc de cirese si tequila! Deci, daca la plecare eram alba, la intoarcere eram de un roz dulce…la propriu!!!

regasire

2bsmart — Tue, 16 Aug 2011 21:15:39 +0000

Desi sunt oameni in jurul meu care spun ca bloggingul de dragul povestilor emotionante e o tampenie, mie una imi face bine sa stiu ca inca mai pot transpune emotiile in cuvinte…sau cel putin in cuvinte scrise.

Am observat in ultima vreme ca TIMPUL ERODEAZA OAMENII PRECUM VANTUL PIETRELE!

Ne imputineaza pe toti, asadar, insa unii dintre noi ajungem sa devenim monumente si altii prundis.

Depinde doar de ce construim in jurul nostru, de cat de frumos stim sa punem fiecare fibra din sufletele si mintile noastre in evidenta si de cat de mult ne apreciem existenta, fara a fi nevoiti sa ne luptam pentru ea.

Vara vantul ma ajuta sa ma regasesc si mi-am amintit cat de mult iubesc…sa scriu!

arome de vara

2bsmart — Mon, 20 Jun 2011 16:07:45 +0000

Pentru mine vara e anotimpul lucrurilor care se intampla, se rezolva sau trec. E iarasi vara… si am senzatia ca am asteptat-o o viata.

Ma gandeam zilele astea cum viata mea e marcata preponderent de vara, ca si cum eu traiesc doar de la sfarsitul lui mai si pana in septembrie. Restul lunilor sunt absenta si in asteptarea verii.

Vara am invatat sa fac pluta, sa innot inca nu.

Vara se coc mare parte din fructele mele preferate.

Vara am invatat sa merg pe bicicleta.

Vara luam premiile.

Vara imi veneau prietenii in vacanta.

Vara ma cataram in capaci.

Vara mananc inghetata multa.

Vara m-am nascut.

Vara marea e frumoasa si prietenoasa.

Vara cunosc cei mai multi oameni.

Vara am fost in prima mea excursie…toate vara.

E ciudat cum dincolo de toate aceste lucruri care se intampla vara, aromele verii ma ajuta sa ma definesc.

Realizarile miros a flori de tei, prospetimea a pepene, libertatea miroase a flori de camp, vacanta are zgomotul marii, optimismul miroase a pamant umed la inceputul ploii de vara si a noroi, mirosul de emanatii de gaz de la autobuz mi se pare ca miroase a noutati, mirosul ierbii tunse/ cosite ma duce cu gandul fericire si curatenie. Porumbul fiert miroase a implinire, iarba cu roua miroase a curaj, vantul dinaintea ploii/ funrtunii miroase a putere, iar ciresile miros a joaca…

Imi doresc o lume in care aromele verii sa nu se piarda in praf si noxe, in transpiratie si alcool, in mizerie si deteriorare. Insa cred ca oamenii sunt educati sa fie neputinciosi si resemnati, pentru a nu avea curajul sa schimbe…sa se schimbe, catre ceva mai bun, mai curat.

Resemnarea si comoditatea nu au nici un miros…pentru ca ne fac sa nu mai contam.

I’m talking it up

2bsmart — Tue, 24 May 2011 12:13:09 +0000

Daca de-a lungul timpului m-am jucat cu diverse cuvinte si emotii, acum am horatat sa iau treaba mai in serios. De aceea, incepand de pe 14 mai am lansat programul de dezvoltare “Talk it up!”. Dupa cum sugereaza si titlul este un program adesat celor pasionati de discursuri si prezentari in/cu public.

Programul este gandit pe trei niveluri de “dificultate”, pornind de la abilitatile de baza, trecand prin faza intermediara si apoi sa rupem gura targului ca niste avansati care suntem…sau vom fi.

In perioada 14 mai – 18 iunie vor avea loc cele trei workshopuri de basic “Talk it up!”, iar in luna urmatoare faza intermediara. Pentru avansati ne-am gandit la o surpriza, dar vedem cat de generoasa va fi vara cu noi.

Asadar, va astept cu draga inima sambata aceasta (28 mai) sau pe viitor, mai ales ca workshopurile de start sunt doar 50 de lei si vor fi intr-o salina articificiala, iar eu va promit ca va fi distractiv…din ce in ce mai distractiv.

Cei interesati sau dornici de informatii suplimentare pot lasa comment pe blog sau pot cauta evenimentul pe Facebook si au acolo datele mele de contact.

aripi celor care stiu sa spere

2bsmart — Thu, 24 Mar 2011 13:54:48 +0000

Gandurile mele se plimba de cateva zile pe o rama… cu siguranta au cules si ultimul firicel de praf de acolo, de aceea le simt mai grele si mai neputincioase.

Ma tot intreb care o fi motivul pentru care nu vor sau nu pot sa iasa de-acolo, motivul pentru care se lovesc in mod repetat de marginile ei, motivul pentru care patineaza zilnic pe aceeasi sticla…

Si pentru ca nu le pot scoate de-acolo sutn nevoita sa port la randul meu cu mine aceeasi rama, acelasi cadru dreptunghiular care pare sa-mi incadreze toate gandurile, bune sau rele. Simt ca am purtat aceasta forma cu mine toata viata si totusi abia acum am constientizat constrangerile sale.

Pana astazi cand, in loc sa o iau cu mine, m-am oprit pentru a incerca sa-mi inteleg gandurile. Incercand sa le scutur de praf am vazut ceva dincolo de sticla…

Gandurile mele nu erau captive intr-o rama ci marcau o fereastra pe care viata mi-o lasase cu un scop. Cand voi fi suficient de puternica imi vor creste aripi ce ma vor purta dincolo de limite si sticla. Tot ce trebuie sa fac e sa cred si sa…sper.

de Craciun

2bsmart — Sun, 26 Dec 2010 20:20:20 +0000

Asa cum fulgii pe care-i tot asteptam sunt puri, rabdatori in drumul lor spre pamant, solidari in a construi nameti si partiile pe care ne-am petrecut iernile copilariei, ingaduitori fata de pasii nostri neinduratori si consecventi, intorcandu-se la noi iarna de iarna, va doresc si voua – prietenii mei reali sau virtuali – un suflet curat, o inima linistita, ganduri constructive, un troian de amintiri frumoase, oameni buni care sa va vegheze si sa va inconjoare pretutindeni!

Sarbatori FERICITE!!!

ce n-as da…

2bsmart — Tue, 17 Aug 2010 11:34:19 +0000

Zilele astea ma scald…in soare, intr-o stare de somnolenta dureroasa, in cofeina si aer conditionat.

Mai mult decat atat insa, ma scald intr-un continuu “ce n-as da…”. Intr-un fel de troc imaginar pentru lucrurile care-mi genereaza confort si relaxare, sau uneori inspiratie si rezultate.

Acum, de exemplu, ce n-as da sa fiu pe malul marii, sub o umbreluta, cu un frappe mare si “inghetat”, iinconjurata de oameni veseli. Si cand revin la realitate si negociez visul meu cu posibilitatea de moment ma multumesc cu un simplu: “ce n-as da sa ploua”. )

ziua mea si alte zile

2bsmart — Tue, 06 Jul 2010 19:20:58 +0000

O sa fiu cat pot de succinta in acest post pentru ca la o zi dupa ziua mea am un gust amar imbinat cu unul dulce in ceea ce priveste singura zi din an care ar trebui sa-ti apartina, sa implice dorinte si vise implinite alaturi de multi oameni fericiti.

Cert e ca am avut parte de doua suprize, una foarte placuta si alta foarte neplacuta. Despre cea placuta nu pot spune decat ca m-a lasat fara cuvinte si cu vreo doua lacrimi in ochi.

Oricum, din ambele am invatat cate ceva, dupa ce m-am simtit proasta o zi intreaga:

1) Oamenii sunt importanti atata timp cat si ei te considera important! Ceilalti oameni sunt persoane care ar putea sa te pretuiasca intr-o zi…si atat!

2) Cand sufli in lumanare ca mine, dorindu-ti nimic altceva decat multi oameni fericiti in jurul tau, acei oameni in principiu… intreaba-te cati dintre ei se gandesc la fericirea ta azi sau vreodata.

3) Prieteniile nu sunt instrumente de care te poti folosi cand ai nevoie sau chef ci “recipiente” in care pastrezi momente fericite, sentimente placute, ganduri bune.

4) O prietenie care nu conteaza pentru ambele persoane implicate nu e o prietenie, e stima!

5) Anul acesta voi avea mai multi amici si mai putini prieteni. Banuiesc ca era momentul sa fac o reforma in acest sens…

Va doresc oameni frumosi si buni in jur; oameni care cred in oameni si au grija de ei!

nu va stingeti focul

2bsmart — Sat, 19 Jun 2010 16:34:45 +0000

sau teoria CREMENE-SCANTEIE-FOC

(Pentru cei care nu stiu, cremenele e acea pietricica pe care, daca o ciocnesti cu o surata, face scantei. )

La inceputurile civilizatiei umane, oamenii erau prada usoara pentru ca depindeau ca restul animalelor de LUMINA. De aceea intr-o zi cand un fulger a aprins un foc, au luat toti o farama din “minune” si l-au imprastiat, straduindu-se mereu sa-l tina aprins. Mai tarziu au descoperit ca focul nu era un semn sau dar din ceruri, ci un lucru accesibil, prin simpla ciocnire a doua pietre. Astazi, focul e la indemana unei brichete, a unui chibrit sau a unui buton.

Cand suntem mici cu totii avem vise si obiective marete (dar nu imposibile) in care credem cu o tarie pe care, o data cu inaintarea in varsta, o inlocuim orbeste cu scepticism, “realitate” si indoieli. Asa ca de la punctul A in care eram toti niste animalute speriate pana in punctul B unde aveam o crenguta aprinsa (aveam un vis al nostru) lucrurile sunt bune si ne dezvoltam enorm. “A crede” tine loc de noroc, hrana, imbracaminte si ratiune. A crede cu adevarat inseamna sa stii ca vei reusi inainte sa incepi si sa nu te opresti sa-i lasi pe altii sa iti demonstreze ca gresesti.

Din punctul B insa suntem educati ca focul implica riscuri si e mai bine sa nu il folosesti (prea des), ca scanteile au nevoie de un loc al lor in care sa se aseze pentru ca flacarile sa aiba efectul propice si nu unul distructiv s.a.m.d.

E adevarat, totul e adevarat!

Dar ca sa-si capete independenta fata de intuneric, sa se diferentieze de restul animalelor care erau inevitabil victime ale unui ciclu necrutator, omul a trebuit sa creada ca flacara sau scanteia ii va fi de folos, sa aiba incredere in instinct si in avantajul unei diferente majore.

Ne nastem asadar, visand la o scanteie. Crestem pana la un punct cultivand o flacara, iar apoi ne petrecem restul vietii turnand cate-o picatura de apa peste ceea ce ne definea si ne deosebea candva.

Cat de stupizi suntem uneori noi, oamenii…