Terra nu mai e demult un basm

octombrie 10, 2007 at 6:11 pm (How to change the world)

Pentru ca:

de prea putine ori…

ne tinem de cuvant,

facem ceea ce ar fi necesar,

iubim pe cine trebuie,

urmam sfaturile care ni se dau…

si de prea multe ori

credem ca facem toate aceste lucruri

ascunzandu-ne in spatele propriei ignorante,

propriilor incertitudini

sau a nepasarii.

Gesturile frumoase nu tin de bun simt,

nu tin de sensibilitate,

nu tin de spiritul caritabil al fiecaruia

ci de inteligenta;

de cat gandesti

inainte sa iti bati joc de ce e in jurul tau

si cat de prost ai fi sa spui ca nu te priveste.

Gandeste, asadar, si nu strica ce nu esti capabil sa repari!!!

http://www.copaculdehartie.ro/index.php?sct=4

Permalink 1 comentariu

Unde esti tu Tepes Doamne?!

septembrie 6, 2007 at 2:13 pm (How to change the world)

Recunosc, dintre toate operele de arta si mai ales dintre toate poeziile aceasta mi se pare de o perenitate si contemporaneitate izbitoare.

Si ca sa nu mai sriu un blog intreg ca sa imi aduc aminte iar la sfarsit ce vroiam sa spun defapt o sa incerc sa descriu succint un episod din viata mea, nu foarte placut.

Acum cateva zile cineva apropiat, mai exact mama mea, a avut un accident destul de grav si a fost internata in spitalul din orasul meu natal (care nu e Bucuresti, dar pot pune pariu ca nici aici nu ar fi fost altfel) cu diagnosticul “contuzie lombara …”. Termenul de contuzie nu e unul prea rar intalnit si poate familiaritatea lui il face sa sune mai…inofensiv. Starea ei era defapt destul de urata intrucat nu putea sta decat intinsa pe pat iar muschii din zona lombara erau facuti praf.

Sunt impotriva spagilor la modul general si mi se pare ca a da mita e un compromis pe care ti-l asumi sub forma responsabilitatii de a porni un fenomen care in mod clar si evident se dezvolta pe modelul bulgarelui de zapada.

In afara faptului ca a trebuit sa ma rog de medicii de acolo si sa fac apel la persoanele pe care le cuosc pe acolo ca sa o interneze (adica dupa ei o trimiteau inapoi acasa pe motiv ca nu sunt suficiente paturi), dupa 3 zile, cand starea ei nu se imbunatatise foarte tare eram in dilema: sa o iau acasa ca sa ma asigur ca nu face naibii hepatita de la mizeria care era acolo sau sa incerc sa ii prelungesc internarea ca sa ramana sub supraveghere medicala?

Era perfect s-o iau acasa dar…cum nu au binevoit sa doneze o salvare iar in conditiile in care ea nu putea sta decat intinsa…cum o duc pana acolo?!?! Ca sa ii prelungesc internarea trebuia sa gasesc omul potrivit si sa ii dau bani…bleahhh!!! Norocul meu a fost ca stiu niste oameni draguti pe acolo si m-au ajutat sa o duc la masina cu targa.

Intrebare: Cat suflet trebuie sa ai ca sa externezi un om care nu poate merge si sa ii eri sa elibereze patul cand pers in cauza nu poate merge sau, si mai mult, sa ceri bani pentru a lasa omul ala sa stea acolo. Dar se poate si mai rau: sa ceri bani ca sa speli un bolnav care nu se poate ingriji singur…

Si mai trist e ca cei mai multi in situatia asta (de victime) se conformeaza si “joaca dupa cum li se canta”. Iar ceilalti, profitorii…nu itra in categoria fiintelor umane pentru ca umanitatea se caracterizeaza prin doua trasaturi esentiale: ratiunea si constiinta. Ori sa fii atat de mizerabil implica sa nu ai nici una din ele.

MORALA: Ca sa schimbi lumea trebuie sa iti pese!

Permalink 1 comentariu

The smiling game

august 15, 2007 at 11:54 am (How to change the world)

For a while now I’ve been doing this little experiment related to smiling.

The main idea is that I tried to smile as much as to as many people as possible and checked their reaction.

The motivation was the fact that I considered that Romanians do not smile enough.

The result: well except some of my university teachers, who definitely thought I was weird, I felt better and felt like I was making a difference with every person who realized that they had put on a very sad and depressive face and they adjust it with the tinniest of smiles.

Try it! It feels good!

Permalink 2 Comentarii

Sera pentru idealuri inalte

august 15, 2007 at 11:54 am (How to change the world)

Am spus de nenumarate ori ca daca tot tin umbra pamantului poate cultiv ceva fapte bune care cresc si la umbra.

Nu sunt lipsita de ocupatie si nici nu traiesc ca-n filme, din contra m-as caracteriza mai mult prin cantecul lui Dido: “Life For Rent”. Am insa o mare si puternica pasiune: tricotez idei pana imi iese numai bine un plan pentru a schimba ceva in bine chiar daca de cele mai multe ori nu reusesc decat sa imi fac curat in dulap (cei care ma cunosc inteleg de ce e asta o fapta foarte buna).

Nimic nu e nou! mi se spune constant, conteaza doar cum si cand te hotarasti sa iti faci publica ideea.

Am considerat ca planurile mele ar putea fi neinteresante pentru unii, stupide pentru altii dar vor starni o reactie cat de mica si in speranta ca teoria bulgarelui de zapada nu face discriminari in timp o sa pot spune ca s-a meritat sa imi pun cuvintele pe moate si sa le arunc in cusca leilor.

Permalink 2 Comentarii

Idea football

august 15, 2007 at 11:46 am (How to change the world)

In my “how to change the world” category I’ve decided to put everything that runs through my mind and that could improve my life, your life and life generally.

It’s not meant to be brilliant. It’s just a way of keeping my mind opened and creative and perhaps yours if you shall choose to play this game with me.

Basically if you think one of my posts sounds dumb or if you love it I’ll be expecting your comment and other suggestions.

So this is one of those games in which the number of players is directly proportional with the amount of fun we can have.

Permalink Nu există comentarii

Patriotism romglez sau dor de duca

august 14, 2007 at 2:40 pm (How to change the world)

De cate ori ti s-a intamplat sa auzi in RATB un “Oh my God!” de ti s-ar fi rupt sufletul daca nu te durea mintea? Cand ai auzit ultima data pe cineva spunand frumos in loc de “cute”, “sweet” sau “nice”? Cand ai auzit bine in loc de OK? Si de cate ori ai participat la o discutie in care se juca sotron cu romana si engleza si din doua in doua cuvinte trebuia sa te opresti sa te intrebi in ce limba trebuia sa se poarte defapt discutia?

Mie mi se intampla des sa m-apuce durerile de cap pe motive de genul asta si nu neg ca ma pot autoincrimina in legatura cu OK-urile dar scuza mea este de cele mai multe ori valabila.

Ultima experienta de acest gen a fost la o nunta la care m-a lovit puternic in timpan replica urmatoare: “Ai skill la dans!”. Mi s-a parut atat de superficiala afirmatia incat mi-a zgariat corzile vocale multumescul pe care l-am scos cu greu de la mine insami. Ce avea cuvantul “talent” sau o expresie mai scurta dar romaneasca de genul “dansezi bine!”? Daca nu trebuia sa zica “You’ve got skills in dancing!” si m-as fi simtit mai impacata cu ideea.

Ma intreb de ce nu mai pretuim cuvintele pe care le-am invatat de cand am crescut si le dam la schimb cu ceva comercial si care o sa stearga in timp si ultima nota de cultura nationala sau simt patriotic (oricum adus in discutie in sensul mitic)?

Engleza e o limba extrem de utila si atragatoare dar in conversatii compacte. Vorbesc engleza destuld e mult si des dar nu pierd din vedere faptul ca exagerarile sunt daunatoare si ma intorc linistita la limba romana stiind ca nu e chiar a tuturor si daca vreau sa ma ascund in sensuri sau forme pot si inca usor.

Singurii care au o scuza in ceea ce priveste romgleza sunt cei care nu au stiut sau nu mai stiu romana prea bine, adik cei care nu au trait in tara toata viata lor si care vad in amestecutile lingvistice moduri de a-si legana teribilismul si…lipsa de originalitate.

Permalink Nu există comentarii