Citeam in urma cu ceva timp o carte care se numea “Ramas bun casei parintesti” si pe care, daca nu mi-ar fi recomandat-o cineva, probabil as fi lasat-o pe raft datorita titlului care in mintea mea contura o drama rurala. Ei bine a fost o lectura placuta, insa motivul pentru care amintesc de ea este altul. Exista un personaj feminin in aceasta carte care nota intr-un carnetel al sau, cu un creion de aur mostenit, dorintele cele mai importante sub titlul “DEZIDERAT”.
La inceput au fost bijuterii, bani, casa, haine scumpe. Mai tarziu toate acestea, desi accesibile oarecum, erau doar simboluri ale unei tinereti si a unei naivitati trecute. Lor le-au luat locul nevoia de liniste, de fericire, de implinire si de a gasi un loc al sau.
La inceput de 2012, asadar, mi-am amintit sa nu visez averi si lucruri scumpe ci fericirea de a nu mai avea nevoie de ele.
