Desi sunt oameni in jurul meu care spun ca bloggingul de dragul povestilor 
emotionante e o tampenie, mie una imi face bine sa stiu ca inca mai pot transpune emotiile in cuvinte…sau cel putin in cuvinte scrise.
Am observat in ultima vreme ca TIMPUL ERODEAZA OAMENII PRECUM VANTUL PIETRELE!
Ne imputineaza pe toti, asadar, insa unii dintre noi ajungem sa devenim monumente si altii prundis.
Depinde doar de ce construim in jurul nostru, de cat de frumos stim sa punem fiecare fibra din sufletele si mintile noastre in evidenta si de cat de mult ne apreciem existenta, fara a fi nevoiti sa ne luptam pentru ea.
Vara vantul ma ajuta sa ma regasesc si mi-am amintit cat de mult iubesc…sa scriu!
